Deasupra tuturor, o roata ca dinalea din care facea bunicul fierar, 3 jocuri de noroc, 8 musterii, 4 fumatori, 2 sticle de suc aproape goale pe masa mea. Mult fum, muzica în surdina. Iata viata din fata mea. În spatele meu, garsoniere fara balcoane, putin mai mari ca o cutie de chibrite, cu haine agatate oricum, cu multe pompe funebre la parter... si gara de caramida. Parul meu murdar, mesejele jegoase si nesterse, capul meu greu, capul lor gol. În restaurantul „La mama” nu e ca la mama. E ca în iad. Iadul lumesc ce a coborât în apropierea garii „Burdujeni”. Adica Suceava pentru turisti. O tanti tine între picioarele ei (ascunse în ciorpai roz) o punga de rafie, cu patratele. Pipa însetata dintr-un Carpati, iar compania sa o tanti cu par scurt, la vreo 50 de ani, soarebe prelung 100 de Perfect Vodka. Eu... ma uit la ceas din 5 în 5 secunde, timpul e scarbos, lenes si plin de jeg aisa... Daca mai stau mult printre ei, o sa le preiau accentul, baticul, ticurile, visele, vizele, gândurile... Dar nu, nu vreau! Îmi ajunge „valiza” mea. Valiza mea e plina azi de împlinire. Atât de plina de mine, ca de restul mi-e sila.