Mi-a placut foarte mult Sallinger pentru Noua povestiri. De veghe în lanul de secara e cu totul altceva. A reusit sa ma surprinda totusi prin sinceritatea cu care tânarul Holden, îsi marturiseste viata, asa cum e pentru un tânar de vârsta lui, de data asta de la oras (nu ca-n Amintirle lui Creanga), evitând orice forma de cenzura. Parerea mea despre roman? Ei bine, nu m-a impresionat destul de tare încât sa-mi formez una. Parerea mea despre Holden? În primele patru cincimi din carte mi-a fost indiferent. Dupa mine, "ridicarea" lui a constituit-o chiar finalul cartii, prin ceea ce se întelege cel mai des ca fiind mai degraba o decadere ireversibila. Cum adica? Dar principiile? Dar libertatea? Uite, eu tocmai prin acea adaptare la mediul inferior (cum parca Eliade o numea) înteleg maturizarea.
Ramânând acasa, Holden nu si-a facut decât datoria de element al unei multimi: aceea de a exista în multimea respectiva. N-a renuntat la definitia lui, ci doar i-a rotunjit anumite formulari, ca sa faca posibila relatia cu celelalte elemente. Nu a renuntat sa lupte împotriva mediocritatii si a uniformizarii, ci abia a început lupta pentru a face fata vietii cu toate amenintarile si dificultatile ei, a abandonat fuga. Maturitate. În cazul lui, decizia as zice ca a fost determinata de dezvoltarea constientei ca e iubit: de profesorul lui, caruia într-devar îi pasa, de sora lui (o iubire speciala, plina, admirativa, care explica relatia profunda dintre cei doi). Eu una am deslusit romanul ca pe unul educativ, tocmai prin monologul profesorului sau, Antolim, prin care îl avertiza asupra pericolului pe care îl reprezenta pentru el ca om, traiul acela constant în dezinteres si în "n-am chef":
"Dezastrul asta spre care mi se pare ca te îndrepti... e un fel anume de prabusire, o prabusire oribila. Omului care se pravaleste în gol nu-i e permis sa simta sau sa auda când atinge fundul prapastiei. El doar cade, fara sa se mai opreasca. Toata orânduiala asta e facuta pentru oamenii care, într-un moment sau altul al vietii lor, cautau ceva ce mediul înconjurator nu le putea oferi. Sau cel putin asa credeau ei. Asa ca au renuntat sa mai priveasca în jur. Au renuntat înainte de a fi început vreodata cu adevarat". Asta pentru cei ce n-au citit înca romanul. Daca mesajul este indiferent unui potential cititor, poate macar înjuraturile abundente, mai mult sau mai putin originale ar constitui un motiv destul de bun ca el sa încerce sa se-afunde printre rândurile sale. Eu o recomand cu incredere.