Traind într-o societate utopica în care concepte ca “fericire”, “iubire”, “pace” sunt cu atât mai mult doar simple cuvinte cu cât nimeni nu le întelege sensul sau nu le gaseste concretizarea, ne gândim deseori daca nu alergam dupa cai verzi pe pereti (ca sa pastram totusi un limbaj colocvial!). Am auzit în ultima perioada multe persoane care sunt stupefiate de mesajele subliminale din tot ceea ce ne înconjoara. As afirma ca paranoia a ajuns pâna într-acolo încât gasim si la Lady Gaga sau Jennifer Lopez tot felul de îndemnuri satanice. Internetul este invadat de astfel de “adevaruri” de parca cineva ar vrea într-adevar sa ne deschida ochii. Mintea umana este ca un burete si absoarbe totul fara a trece deseori prin filtrul personal atât de necesar. Ma întreb daca cineva gaseste secretul unei vieti linistite ar fi dispus sa-l împarta? Ma mira dorinta unora de a ne elibera de “jugul celor care conduc lumea”. Ma sperie înversunarea cu care ajungem sa credem ca adevarul ne va face bine si nu ne întrebam cine îl stabileste. Care or fi criteriile care stau la baza a ceea ce înseamna fericire, iubire, libertate? Cine e în masura sa declare ca merita sa ne transformam în maratonisti, sa alergam o viata pentru a fi într-un fel sau altul? Când am încetat sa fim umani si ne-am dorit sa fim doar un concept?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu