Cold


Imi aminteste de mine, cel care cred ca am fost. Rade mult si-si acopera ochii crezand ca se ascunde, sa-l caut cu degetele pe sub hainele in miniatura, sa-l ridic deasupra capului, sa-i para ca e stapanul lumii. Ma striga cu timbrul indulcit de fragezimea putinilor ani pe care-i are si nu-mi reproseaza nimic, nu stie ca durerea inseamna mai mult decat o zgarietura ingirijita de mama. E lipsit de aparare pentru ca nimeni nu-i vrea raul, limitat de nivelul cunostintelor acumulate pana acum dar se bucura de putinele cuvinte pe care le stie. Dimineata am vrut sa-l vad si am implorat ingaduinta femeii care a cerut sa-l vad doar de doua ori pe luna. 


A acceptat, simplu, lasandu-mi impresia ca astepta sa ajung in stadiul asta de disperare paterna, neputincios in fata drepturilor sale. A stat langa mine dupa mult timp, m-a lasat sa intru in casa care pana nu demult era a noastra. In toata existenta ei am simtit prezenta unui singur barbat, unul de aproape doi ani care zambeste ca mine si doarme cu o masina de plus in brate. Am baut o cafea tacuti, absorbiti de teama unor vorbe care ar fi putut insemna prea mult sau prea putin. As fi dorit sa-mi spuna ca-i lipsesc, sa nu ma lase sa vad asta doar in lucrurile mele ramase intacte, neatinse de despartirea noastra.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu