Cold


Imi aminteste de mine, cel care cred ca am fost. Rade mult si-si acopera ochii crezand ca se ascunde, sa-l caut cu degetele pe sub hainele in miniatura, sa-l ridic deasupra capului, sa-i para ca e stapanul lumii. Ma striga cu timbrul indulcit de fragezimea putinilor ani pe care-i are si nu-mi reproseaza nimic, nu stie ca durerea inseamna mai mult decat o zgarietura ingirijita de mama. E lipsit de aparare pentru ca nimeni nu-i vrea raul, limitat de nivelul cunostintelor acumulate pana acum dar se bucura de putinele cuvinte pe care le stie. Dimineata am vrut sa-l vad si am implorat ingaduinta femeii care a cerut sa-l vad doar de doua ori pe luna. 


A acceptat, simplu, lasandu-mi impresia ca astepta sa ajung in stadiul asta de disperare paterna, neputincios in fata drepturilor sale. A stat langa mine dupa mult timp, m-a lasat sa intru in casa care pana nu demult era a noastra. In toata existenta ei am simtit prezenta unui singur barbat, unul de aproape doi ani care zambeste ca mine si doarme cu o masina de plus in brate. Am baut o cafea tacuti, absorbiti de teama unor vorbe care ar fi putut insemna prea mult sau prea putin. As fi dorit sa-mi spuna ca-i lipsesc, sa nu ma lase sa vad asta doar in lucrurile mele ramase intacte, neatinse de despartirea noastra.

Am lasat Fotbalul pentru Formula 1


Am decis ca nu mai merita sa imi petrec timpul uitandu-ma la football! Deja ce se intampla in tara noastra la acest capitol nu este nimic altceva decat mizerie curata, iar sportul in sine a devenit deja plictisitor pentru mine. Nu mai vad ca inainte talent pe teren, nu mai vad ghete fermecate si mingi vrajite de ele, vad numai teancuri de bani, interese economice si comerciale si sponsori, multi sponsori, vad doar pariuri si camatari, mizerie si tristete, asa ca am decis sa schimb genul total, voiam sa imi dedic loialitatea unui alt sport, asa am descoperit regele sporturilor cu motor. Viteza, adrenalina, putere, tehnica si tehnologie, asta este in cateva cuvinte F1! Ador sa ma uit la campionat, sa citesc despre piloti si despre masinile lor, dar cel mai mult, sincer sa fiu, imi plac cei din boxa! Echipa aceea de cativa oameni care schimba cauciucurile unui bolid de sute de cai in cateva secunde si il pregatesc pentru cursa instant. De acum inainte las mizeria din football pentru luxul din Formula 1!

Lucid


Ma mut din casa asta, nu mai am loc de mine. Imi voi impacheta bucati de suflet amortit in vidul zilei de maine, franjuri de memorie voi arunca printre ganduri de viitor, marturii ale trecutului voi ingramadi intr-un colt de geanta si pe roti unse de betia uitarii voi trage dupa mine insasi viata. Imi cumpar locul meu si nu mai platesc chirie viciilor care mi-au furat mai multi ani decat as fi fost eu dispus sa le ofer. Azi am avut termen pentru partaj, nu m-am dus. Am uitat sau n-am vrut sa-mi amintesc, nu stiu exact si mi se agita in minte reprosul unuia dintre avocati: nu va ajuta atitudinea asta, instanta va considera dezinteresat.


Nu ma intereseaza, n-am nevoie de niste straini sa-mi spuna ca mi se cuvin lucruri pe care nici nu le mai pot vedea, s-ar razbuna pe mine prezenta lor neinsufletita, s-ar prafui neatinse. Spre dimineata mi-am dat seama ca nu mai am rabdare, ca se intampla ceva stupid cu mine. Nu e bine deloc, nu-mi pot tolera dependenta asta aparuta subit si aproape nejustificat. Ma simt manipulat de o nebunie precoce, nu vreau sa recunosc ca mai vreau si nu ma pot opri. Din letargia abundenta a unui dor aproape epuizat, am ajuns sa caut prin casa urmele rasului tau sanatos, sa ascult cu respiratia oprita ecoul numelui meu infasurat ca un sarut pe buzele tale. Anormal pentru ca nu pot sa trec mai departe, nu iau pauze de gandire, anormal pana in intimitatea reflexelor mele.

Incercati plaja Corbu


Daca vreti sa va linistiti la mare, incercati plaja Corbu, una dintre putinele plajele romanesti care a ramas inca virgina. Un loc mirific, linistit, amplasat la pol opus fata de statiunile consacrate de pe litoralul romanesc. Daca Mamaia este scumpa si aglomerata, Corbu este o adevarata oaza de liniste, locul perfect pentru relaxare. Cateva baruri si o cherhana decoreaza plaja, asta pe langa putinele rulote, corturi sau masini parcate chiar langa nisipul fin. Natura este in floare aici, pestii se aventureaza mai aproape de mal, chiar puteti prinde daca aveti sculele la indemana, caini prietenosi traverseaza uneori campingul in cautare de ceva de mancare, dar sunt atat de calmi si jucausi incat nu trebuie sa va faceti griji. Oamenii care vin de obicei pe aceasta plaja cauta sa se ascunda de haosul din statiunile vechi. Nu va trebui sa va faceti griji despre galagie, muzica proasta ascultata la maxim de vreun shaormar, oamenii sunt mai "chill" aici. Poate e de la natura, poate e de la mare, nu conteaza motivul, dar Corbu este locul in care linistea isi are casa!

Pete de Cerneala


M-am trezit pasind pe strazi strapunse de o ceata lipicioasa, enervanta, deliranta, incercand sa-mi potrivesc respiratia sub mirosul puternic de cerneala proaspat cazuta din ceruri. Din petele de cerneala s-au ridicat cladiri, conglomerate de cuvinte, cutremurandu-mi corpul odata cu strada de sub picioare, care a devenit un spatiu lung si constant. In spatele meu e o vale, un mijloc, un abis, o urma de dulceata si poate ceva firmituri de biscuiti, e un sfarsit, un inceput, e doar lipici. In dreapta cuvinte, in stanga alte cuvinte mazgalite aievea. In fata e orizontul, inecat si el in ceata, stapana ochiilor mei, pe care-l percep atat de insipid, conturat intr-o margine taioasa. Nu-l caut acum ca nu cumva sa-mi perforez degetele, ci mai degraba mai citesc, invat, traiesc, asezandu-ma pe un capat de virgula, undeva in mijlocul cuvintelor atat de vii si pline de emotii incat artistul lor, mizerabil si singur, nu mai trebuie mentionat. Mizerabil. Cuvantul acesta rasuna adesea in mine, ca un ecou perpetuu, lovind zidurile personalitatilor mele. Dar ii ador vibratiile, pentru ca dincolo de gustul amaraciunii, al pierderii valorilor morale, eu simt zvacniri de libertate. 


Singur. Imi place sa ma gandesc ca sunt singur, fiindca nu-mi place sa fug din calea singuratatii. O astept uneori cu bratele deschise, sa ma umple de nebunie, ca apoi sa fluier printre randuri. Intreaga mea viata e undeva printre randuri, necitita, ruginita de lacrimile ce s-au incapatanat sa cada. Mi-e bine asa cum sunt aici. Mai sus de cer inocenta si iubirea nu mai sunt suficiente, iar aici ele nici macar nu mai exista. Nu am sa ma urc pe scara ca sa ajung la nori, in locul unde se aduna mai degraba zapada in ghete decat corpuri ametite de sentimente. Pe strada diluata si pe cladirile creionate, sentimentele mi-au devenit complicate pete, litere, cuvinte, reflectari dubioase ce nu mai intalnesc alte priviri. Puncte, puncte, puncte. In decorul plin de puncte negre iar ma gasesc in intuneric, poate a mia oara de cand mi-am spart capul sa-mi scot teribilele amintiri de acolo, si altceva nu-mi mai ramane de facut decat sa-mi luminez cu o bricheta capatul de la o tigara si sa ma pornesc din loc, transformand virgula in punct, caci am devenit un artist de pete de cerneala, al unei carti ce nu va fi citita niciodata.