Delta Dunarii Carpita


Avem o Delta. Cum procedam? Este intrebarea pe care o auzim de cativa ani si la care nimeni nu stie sa raspunda. Campaniile de salvare a Deltei Dunarii s-au transformat in turism mediatic. Mesajul sec transmis de autoritati, fara argumente, nu determina pe nimeni sa ia atitudine. Este ca atunci cand auzi la televizor mesajul "consumul excesiv de sare dauneaza grav sanatatii". Ce faci? Il ignori si te intorci cand reincepe filmul. Guvernul aproba master-planuri pentru Rezervatia Biosferei Delta Dunarii. Cu toate acestea, programul estimat la 140 de milioane de euro, care are ca obiectiv punerea in valoare a potentialului Deltei Dunarii nu a avut niciun efect. Tariceanu se declara mahnit. Cu ce ne ajuta pe noi asta? Cine poate lupta cu numeroasele interese din Delta daca nici institutiile nu au putere? "Am raspuns oricaror solicitari de sprijin venit din partea autoritatilor zonale. Am alocat bani pentru decolmatarea unor canale din Delta Dunarii insa, lucrurile nu progreseaza pe masura investitiilor facute si a fondurilor alocate. Constat cu regret ca interese economice locale din zona au primat in fata intereselor de protectie a Deltei Dunarii. Exista un paienjenis de interese greu de imaginat. Stau si ma intreb daca odata cu alegerea noului Consiliul Judetean si al noului presedinte, lucrurile vor putea sa se schimbe in bine", declara Calin Popescu Tariceanu.

Delta Dunarii Romania

Un asemenea discurs ma lasa rece, pentru ca un loc atat de minunat precum Delta nu are nevoie doar de buni oratori, are nevoie de fapte. Pe site-ul Unesco Delta figureaza ca arie protejata pe toate cele 550.000 de hectare. In plus, toata suprafata Deltei este declarata Arie de protectie speciala avifaunistica, intrand in Reteaua ariilor protejate international Natura 2000. Lucrurile acestea insa nu impresioneaza localnicii care pescuiesc si vaneaza la voia intamplarii, sub ochii inchisi ai guvernatorului Deltei. Dar localnicilor le este aproape imposibil sa supravietuiasca fara sa incalce legea, daca nu fac braconaj. Iar turismul se face haotic. Biosfera nu impresioneaza nici investitorii care isi construiesc hoteluri marete in culori tipatoare. Nici turistii care arunca toate lucrurile ce nu le mai sunt folositoare pe canalele Deltei. Intr-un an, in Delta se produc peste 1.000 de tone de gunoi menajer care este imprastiat pretutindeni, pentru ca nu exista infrastructura de colectare. Gunoaiele plutesc unde vezi cu ochii, pe malul Dunarii, pe canale, pe lacuri si in balti, pe grinduri, dar si in toate zonele lacustre si verzi din preajma satelor. Despre deseurile care au pus stapanire pe Delta Dunarii autoritatile vorbesc foarte mult, dar nu fac absolut nimic pentru a le elimina.

Destinatie - Sibiu


Hotarat lucru ca Romania este una din cele mai frumoase tari est-europene, una din putinele de altfel, care mai pastreaza locuri pitoresti si chiar neatinse de civilizatie. Daca sunteti in cautare de adrenalina si salbaticie, cu siguranta nu veti fi dezamagiti de o escapada in Muntii Retezatului. Dar sa vorbim despre vremuri de poveste, demult apuse, despre orase pionier ale culturii si industriei cum ar fi Timisoara, Sighisoara sau Sibiu. In urma cu 4 luni, am ales sa planific o vacanta bine meritata la Sibiu, fascinat fiind de imaginea medievala, aspectul civilizat, ordonat, aproape nemtesc, pe care oraselul asta desprins din alta dmensiune il afiseaza. Asadar, apeland la serviciul Oltextur early-booking (sau rezervare timpurie, in traducere libera), am reusit achizitionarea unui pachet de mini vacanta pentru “luna sarbatorilor”. Experienta a fost una cu mult peste asteptari! Orasul este magnific si depaseste probabil imaginatia oricarui vizitator! Este mai mult decat o zona turistica, un adevarat oras pionier! 

Stiati ca la Sibiu afost inaugurat pe 25 februarie 1817, primul muzeu de pe teritoriul Romaniei, muzeul Brukenthal? Acesta cuprinde Muzeul De Arta situat in palatul Brukenthal, Muzeul Farmaciei, Muzeul de Vanatoare, si Muzeul de Istorie! Cu siguranta 7 zile nu sunt de ajuns pentru obiectivele de vizitat obligatoriu ale orasului: Piata Mare, Piata Mica, Palatul Brukenthal, Piata Albert Huet, Casa Albastra, Zidul Cetatii sibiu, Turnul Sfatului si nu in ultimul rand, un must-see, Podul Minciunilor! De asemenea, pentru cei mai aventurosi si activi, imprejurimile sunt fascinante: Lacul Balea, Cascada Balea, Ocna Sibiului, Poiana Sibiului, Biserica Sfantul Mihail din Cisnadioara, Fantanele Sibiului si de asemenea cel mai important obiectiv din imprejurimi, Transfagarasanul! Orasul reprezinta una dintre cele mai prospere localitati din Romania, mai exact transilvaneana, avand cea mai mare rata de atractie a investitorilor straini din tara! Sper ca v-am starnit spiritul calator! Pe data viitoare!

Aproape de Adevar în 3 Pasi


Povestea fiecarei miscari unice începe de cele mai multe ori de la un zâmbet, de la o privire, uneori neintentionata, dar ghidata de o forta maiastra venita din inconstientul lucrurilor adevarate, pe care le avem, dar nu le eliberam de multe ori. Se poate sa nu stim sa facem asta, dar totul ne învata. Te simti aproape de adevar, si adevarul, poate fi si singura floare care rasare pe cel mai pustiit loc de pe pamânt. Adevarul poate fi si albina care încearca sa scape din camera ta, ce ajunge acolo din curiozitate, sau adevarul poate fi “cealalta” persoana. Ca sa faci primul pas spre adevar, atunci trebuie sa îti afirmi fericirea, iar fericirea nu poate fi obsinuta decât prin dragoste, iar dragostea nu vine decât pe firul logic al naturalului si al inflexiunilor conexe dintre doua inimi. Nimic mai provocator, dar ca sa ajungi la acest stadiu ai nevoie de bunavointa, rabdare, constiinta deschisa si respect, daca nu, totul se rezuma la falsa iluzie a nemerniciei. Urmatorul pas este sa faci ceea ce construiesti cu propria minte si prin ceea ce visezi. “A realiza” nu e o unitate de masura de neglijat, fapta nu se poate ridica la înaltimile cele mai destonice decât prin curatul efect de oglindire. 
Se produce când îti dai seama ca pentru a primi un moment de energie pozitiva, pentru a fi iubit, pentru fi aplaudat, trebuie sa oferi tu primul aceste momente, tu sa le creezi în beneficiul “sentimentelor adoptate”. Dar eu nu vreau sa vorbesc decât de latura unita a doua persoane, care se cunosc, se înteleg, merg pe drumul neobosit al frumosului. Ultima etapa, asa cum ati dedus, este frumosul. Frumosul se contopeste în cele mai nesemnificative momente (în imaginatia unora este cu totul si cu totul altceva) si depaseste sfera normalului prin supunere reciproca la tot ce se regasete lânga noi si ajuta sa ne faca sa zâmbim, sa iubim, sa hoinarim prin minti si inimi. Dar frumosul etern va ramâne întotdeauna în iubire, Ultima etapa a dezvoltarii unei lumi parelele, ce tresare din toate bucatelele corpului tau si anihileaza în forma de razboi virtual toate relele ce te înconjoara pe tine si “cealalta” persoana. Si dincolo de adevar ce poate fi? Misterul? Sublimul? Acolo este puterea de a face pe cineva sa simta ce simti tu pentru acea persoana. De fapt nu este nimic mai simplu.

Black Friday la Romani


La fel cum a fost cazul si cu celelalte sarbatori americane, Black Friday-ul a intrat foarte usor in inimile si mai ales in buzunarele sau in conturile bancare ale romanilor. Tuturor ne plac reducerile, fie ca locuim in Luxemburg, Monaco, Rusia, Franta sau Romania. Asa ca, din moment ce sarbatorim Halloween- ul sau Valentine’s Day, de ce nu am sarbatori si o zi a reducerilor? Fiind un popor majoritar ortodox, asta inseamna ca sezonul sarbatorilor de iarna il incepem pe data de 15 noiembrie, atunci cand incepe si Postul Craciunului. Asadar, pentru noi, Black Frday nu are alta semnificatie decat cea financiara. Preturile afisate in magazinele conventionale sau in cele virtuale nu sunt tocmai pe placul sau la indemana cetatenilor tarii, asa ca o zi in care se pot achizitiona produse la oferte avantajoase nu trebuie refuzata niciodata. Magazinele se intrec care mai de care sa taie cat mai mult din preturi, insa exista posibilitatea ca aceste reduceri sa fie inselatoare. 

Din pacate, este posibil ca doar cu cateva zile sau saptamani inainte de ziua marilor reduceri, magazinele sa creasca brusc preturile, pentru ca atunci cand ziua cea mare va veni, sa tai din preturi, iar reducerile sa fie doar teoretice. Un alte aspect este cel al numarului de articole. Deoarece toara lumea doreste sa achizitioneze produse la preturi cat mai mici, numarul de articole disponibile se va epuiza rapid. Inainte de a trece la cumparaturile facute in ziua de Black Friday este bine san e informam despre cum decurg acestea in tara care le- a inventat, deoarece astfel nu vor fi predispusi sa facem greseli. Asadar, fie ca iubim traditiile americane, fie ca nu, trebuie sa recunoastem ca populatia tarii noastre adopta cu bratele deschise obiceiurile acestei culturi. Black Friday- ul este exemplul perfect, insa in acest caz nu am imprumutat decat semnificatia economica, nu si pe cea sociala.

S-au Descoperit înca Trei Super-Terre


Planetele asemanatoare cu Terra ar putea deveni un lucru obisnuit, sunt de parere cercetatorii europeni. Cele trei Super-Terre descoperite recent au de 4,2, 6,7, respectiv 9,4 ori masa planetei noastre. Ele se rotesc în jurul stelei HD 40307, cu perioade de 4,3, 9,6 si 20,4 zile. Aceasta este mai mica decât Soarele nostru, si se afla la 42 de ani-lumina de constelatiile Doradus si Pictor. Daca ar fi orbitat în sistemul nostru solar, planetele ar fi fost situate mai aproape de Soare, decât de Mercur, scrie NewScientist.com.


Alaturi de grupul celor trei, Michel Mayor, de la Observatorul elvetian din Geneva, si colegii lui au mai descoperit alte doua sisteme solare, tot cu planete mici. “Gemenii” Terrei ar putea deveni un lucru obisnuit, a fost concluzia cercetatorilor europeni, prezentata la o conferinta din Franta. Peste 300 de exoplanete au fost descoperite pâna acum. Cele mai multe sunt uriase, asemanatoare lui Jupiter sau Saturn. Cele mici, copii ale Pamântului, au fost mai greu de observat însa. Cu noile tehnologii, astronomii le pot observa acum si pe acestea. “E clar ca, momentan, vedem doar vârful aisbergului în aceasta privinta”, spune Mayor.

Cum Traiesc Mortii


O întrebare adresată involuntar Eului nostru e ”Ce este moartea?”. Ei bine Will Self s-a angajat ca ghid către necunoscut pentru cititor, prezentându-i, într-o manieră ciudată şi ”plină de fum”, moartea, prin intermediul unei evreice pe nume Lili Bloom, o femeie comună dintr-o familie mediocră, ce locuieşte în Londra. Întreg romanul e o operă împletită din mult umor negru, o ironie sadică aş putea spune, din când în când ceva seriozitate şi multă, dar multă, imaginaţie! Aş putea spune că e o carte oarecare, pe lângă care ”treci fără să o observi”, iar dacă o citeşti îţi lasă un gust amar, datorită felului de exprimare direct, cu acele cuvinte de la periferia oraşului, o carte plină de jargonul clasei mijlocii, de comportamentul isteric şi depresiv al narcomanilor (fiica mică a lui Lily) mereu în contrast cu viaţa ordonată a clasei superioare (fiica mare a lui Lily, Charlie).

O experienţă a morţii văzută, sau mai bine zis nevăzută de fumul gros de ţigară ce te învăluie, de mirosul cadavrelor mutilate, sau viziunea feţilor morţi în pântecul femeii. Un roman care te şochează prin ”libertatea sa de exprimare, o libertate abuzată de autor, de aceea cartea ar deveni nerecomandată celor slabi de inimă! Dar nu prin asta m-a impresionat autorul ci prin faptul că, prin prisma lui Lily, vezi moartea ca o continuare a vieţii, cu aceleaşi diferenţe de clase sociale, cu aceleaşi drăcii de taxe şi impozite, plină de fum de ţigară şi de droguri, însă cu un corp mai ”subtil”, care e imun la atingeri, boli, emoţii, imun la tot ce era vulnerabil în timpul vieţii. Aşadar, acest corp te obligă practic să faci absolut tot ce nu ai făcut în viaţa reală, pentru a nu fi devorat de indiferenţă şi plictis. Ar merge foarte bine un ”carpe diem” aici însă cine ar fi crezut că apuc ziua în care voi zice că vreau să-mi trăiesc moartea?

Siguranta din partea Rent a Car


Firmele de inchirieri masini din Bucursti si din tara se afla intr-o continua competitie iar diferenta intre ele se face numai prin serviciile oferite de fiecare in parte, atat calitatea masinilor puse la dispozitie cat si promptitudinea cu care fiecare cerere este preluata si onorata la timp. Pe langa confort, o firma rent a car respectabila ce doreste sa isi faca un renume sau sa si-l mentina, se preocupa si de siguranta de care au nevoie clientii sai nu numai de livrarea bunurilor comandate. Astfel in parcul de masini pus la dispozitie veti gasi diverse alte elemente ajutatoare autoturismelor, ce au menire cresterea confortului si  a sigurantei oricarei calatorii, indiferent de conditiile meteo. Vara aerul conditionat ca si dotare a masinii este cam tot ce trebuie pentru a calatori relaxati dar iarna, fie ca este o deplasare de afaceri sau o excursie, cerintele clientilor de la o masina inchiriata sunt ceva mai ridicate.
Cauciucurile de iarna sunt de ceva timp obligatorii asadar nu au cum sa lipseasca din dotarea masinii dar lanturile pentru cauciucuri sunt optionale. In cele mai multe din cazuri multi soferi nu le au in posesie preventiv din cauza costurilor sau a certitudinii ca nu vor conduce in zone ce ce pot solicita asa ceva. O firma de inchirieri masini, iasa, nu are cum sa stie exact zonele in care un client va ajunge cu masina, nici conditiile meteo si nici cat de bine acesta se descurcala volan daca este zapada sau polei. Din dorinta a fi prevazatori si a garanta cat mai mult posibil siguranta clientilor, fiecare masina pe care o inchiriati are aceste lanturi in dotare incat dumneavoastra sa puteti merge in orice loc aveti nevoie fara a va teme de conditiile de pe drum. O astfel de dotare a unei masini pe care o inchiriati poate fi uneori singura salvare pentru a ajunge la destinatie in siguranta, drumurile pe timp de iarna, mai ales cele lungi, prezentand multe riscuri si multe schimbari meteo bruste.

Clubul Putregaiurilor


Cartea ce m-a atras prin titlul macabru “Clubul putregaiurilor” poate fi considerata un bildungsroman, evidentiind etapele de maturizare ale adolescentului idealist care pe parcursul maturizarii isi va da seama ca nu orice zboara se mananca, nu toate basmele se implinesc, nu toata viata este o copilarie nesfarsita, nu tot ce este teorie este si lege. Locul central este ocupat de un grup de adolescenti care incearca sa-nteleaga lumea din perspectiva lor nefiind ajutati de parinti in aceasta situatie, aflati la varsta ingrata a primelor amoruri, idealuri, tradari, care isi petrec timpul compunand la chitara sau facand reportaje pentru revista scolii. O carte scrisa in ritm alert, cu un umor englezesc, despre "incomoda" perioada a trecerii de la copilarie la adolescenta, naratorii schimbandu-se de la un capitol la altul oferind posibilitatea perceperii unei lumi “rotunde”. Anglia in anii ’70, cu rockul in floare si ceva hippie. Cartea poate fi considerata si un roman istoric. Evenimentele sunt bazate pe fapte reale: societatea cuprinsa de greve, cu sindicatele in ascensiune, cu conflicte interetnice si rasiale... 

Ceea ce mi-a plăcut poate cel mai mult la Clubul Putregaiurilor e că îţi dă posibilitatea să hotărăşti subiectul, să alegi despre ce vrei să fie. În fiecare propoziţie se ascunde dragoste, umor, tristeţe sau revoltă, textul abundând în sentimente şi opinii. În linii mari romanul, al cărui titlu este inspirat dintr-un cântec al formaţiei Hatfield and the North, dar şi dintr-un joc de cuvinte, prezintă viaţa unor tineri din Birmingham în anii '70. Printre întâmplările mai mult sau mai puţin stereotipe ale vieţii de adolescent, Coe strecoară şi o mulţime de subtilităţi. Apar trimiteri la situaţia evreilor din Danemarca anului '43, se insistă mult asupra grevelor din Grunwick, a nedreptăţii în care era înecată muncitorimea în anii '76-'78 dar şi asupra atentatelor teroriste ale IRA în urma cărora prea mulţi nevinovaţi şi-au pierdut vieţile. Admitând că poveştile nu se termină niciodată. "E-n firea lucrurilor. Poţi să alegi un moment şi să pui punct. Un moment dintr-o mulţime". Finalul romanului constă chiar în anticiparea unei continuări.

Avem Nevoie de Informatii


Lipsa de informatii naste monstri, intr-o lume in care totul se misca atat de repede, in care totul se schimba, in care viata noastra depinde de evolutia serviciilor, societatii, tehnologiei... Este de datoria noastra sa ne informam in orice moment si cu privire la orice ne afecteaza viata si modul de a trai. Este normal sa urmarim stirile din viata de zi cu zi, chiar daca nu ne place politica si nu vrem sa ne implicam in acest subiect, chiar daca nu suntem oameni de afaceri, pe toti ne priveste intr-o masura mai mica sau mai mare modul in care cresc taxele, cum scade TVA-ul, ce se intampla in jurul nostru, pentru ca orice mic detaliu este o piesa dintr-un angrenaj mai mare. Este normal sa citim ziare, sa rasfoim printre miliardele de pagini cu informatii de pe internet, sa cautam site-uri cum este si informatii.info unde lucrurile interesante conteaza, unde te poti abona informatiile care te intereseaza vin structurate si contribuie la schimbarea in bine a lucrurilor ce pot fi schimbate. 


Ca parinti avem obligatia sa ne informam despre optiunile de educatie si studiu pentru copiii nostri, despre programe de vaccinare, despre maladii, despre evitarea pericolelor. Ca medici avem obligatia sa ne informam si sa ne mentinem tot timpul la curent cu noutatile din ramura noastra, cu tratamente noi, experimentale sau brevetate, cu teste, cu perspectivele medicinii. Ca jurnalisti avem obligatia de a verifica informatia, inainte de a publica aberatii neverificate sau povesti incredibile, avem obligatia de a solicita puncte de vedere opuse pentru a echilibra un articol de informare, avem obligatia de a verifica zvonurile din trei surse inainte de a le arunca in online sau de a le tipari. Ca oameni trebuie sa ne informam in legatura cu tot ce priveste viata noastra, de unde venim, cum sa traim cat mai corect si cat mai sanatos, cum ne putem ajuta pe noi insine, catre ce ne indreptam. Informatia este totul si niciun om neinformat nu poate avea pretentia de a fi luat in serios in contextul vietii de zi cu zi in care traim...

Poveste de Dragoste Discreta si Tandra


Cineva incerca sa vada teiul printre pleoape. Reconstituia doar imaginea unei mizerabile aratari vegetale. Teiul era pe jumatate uscat. Sau poate nu era tei? Nu conteaza. Mai avea si trunchiul rasucit aiurea si plin de tot felul de noduri. Ca un carnat de la mall. Cum faceau aia carnatii... asta-i alta socoteala. Cu cata grija alegeau matele, apoi carnea, apoi mirodeniile... Personajul sta pe banca si-si aminteste... Teiul a fost taiat acum un an. Cerul are burta innegurata. Poate ca in curand va ninge. Bate si un vant destul de rece. Atinteste cu privirea buturuga si il cuprinde o tristete nelamurita. Nevasta-sa e in pub, se chinuie cu ping-pongul ala pe care candva si el il intelegea, doar o invatase si pe ea, pana a cunoscut... masinile. Stie bine ca nici ea nu-i mai breaza. Singur in parc pe vremea asta, se simte linistit. Poate sa-si motaie gandurile fara sa fie sacait de apropouri sau observatii sau ironii. O mai fi el barbat? Ce-a mai ramas din el? Senzatia de foame.

Asigurarea Transporturilor - CARGO


Se intampla foarte  des, ca din cauza dorintei de a rezolva cat mai rapid diferite probleme, sa omitem anumite aspecte care sunt foarte importante. Un bun exemplu este acela cand dorim sa transportam o suma de bunuri de la un sediu la altul si ne gandim sa ajungem cat mai repede la destinatie, omitand faptul ca ceea ce transportam poate avea o valoare foarte mare, iar pe durata transportului pot avea loc evenimente neprevazute (furt, distrugere, accidente specifice tipului de transport, catastrofe naturale). Sau cazul importurilor / exporturilor de marfuri este la fel de relevant. Pentru astfel de situatii Aici Asigurari va sta la dispozitie cu oferte avantajoase de protejare a bunurilor dumneavoastra. Acest tip de asigurare este adresata persoanelor  fizice si juridice care doresc sa isi protejeze bunurile pe durata transportului. Adeseori asigurarea de transport CARGO este confundata cu Asigurarea CMR. Este adevarat ca ambele vizeaza si protejeaza impotriva unei daune de orice fel, acelasi obiect, adica marfa ce urmeaza a fi transportata. Diferenta intre cele doua este destul de mare, deoarece se adreseaza unor clienti diferiti. 


Asigurarea CMR a fost creata pentru a despagubi firma transportatoare in calitate de caraus, iar cea CARGO pentru ca posesorul bunurilor ce urmeaza a fi transportate sa fie beneficiar al politei. Ambele asigurari sunt valabile pentru toate tipurile de transporturi: terestru (rutier si feroviar), aerian ori naval si orice combinatie intre ele. Riscurile pe care aceasta polita de asigurare le acopera sunt impartite adesea de catre societatile de asigurari in trei categorii: cea mai ieftina si cea mai restransa, polita ce va despagubi doar in situatiile in care unealta de transport (tren, camion, nava sau avion) este distrusa sau avariata in urma unui incident voit sau nu, eveniment in  urma caruia bunurile au fost distruse partial sau integral. Pe langa situatiile anterior mentionate, al doilea tip de asigurari CARGO despagubeste si in cazul in care pe timpul trasnportului a fost un cutremur iar marfa a fost avariata. Cea de a treia varianta este acoperirea "all risks", clientul fiind despagubit pentru orice avarie sau pierderea a marfii transportate deci este despagubit in orice situatie mai putin excluderile de sunt detaliate in mod explicit prin conditiile politiei.

De Veghe in Lanul de Secara


Mi-a placut foarte mult Sallinger pentru Noua povestiri. De veghe în lanul de secara e cu totul altceva. A reusit sa ma surprinda totusi prin sinceritatea cu care tânarul Holden, îsi marturiseste viata, asa cum e pentru un tânar de vârsta lui, de data asta de la oras (nu ca-n Amintirle lui Creanga), evitând orice forma de cenzura. Parerea mea despre roman? Ei bine, nu m-a impresionat destul de tare încât sa-mi formez una. Parerea mea despre Holden? În primele patru cincimi din carte mi-a fost indiferent. Dupa mine, "ridicarea" lui a constituit-o chiar finalul cartii, prin ceea ce se întelege cel mai des ca fiind mai degraba o decadere ireversibila. Cum adica? Dar principiile? Dar libertatea? Uite, eu tocmai prin acea adaptare la mediul inferior (cum parca Eliade o numea) înteleg maturizarea. 

Ramânând acasa, Holden nu si-a facut decât datoria de element al unei multimi: aceea de a exista în multimea respectiva. N-a renuntat la definitia lui, ci doar i-a rotunjit anumite formulari, ca sa faca posibila relatia cu celelalte elemente. Nu a renuntat sa lupte împotriva mediocritatii si a uniformizarii, ci abia a început lupta pentru a face fata vietii cu toate amenintarile si dificultatile ei, a abandonat fuga. Maturitate. În cazul lui, decizia as zice ca a fost determinata de dezvoltarea constientei ca e iubit: de profesorul lui, caruia într-devar îi pasa, de sora lui (o iubire speciala, plina, admirativa, care explica relatia profunda dintre cei doi). Eu una am deslusit romanul ca pe unul educativ, tocmai prin monologul profesorului sau, Antolim, prin care îl avertiza asupra pericolului pe care îl reprezenta pentru el ca om, traiul acela constant în dezinteres si în "n-am chef":

"Dezastrul asta spre care mi se pare ca te îndrepti... e un fel anume de prabusire, o prabusire oribila. Omului care se pravaleste în gol nu-i e permis sa simta sau sa auda când atinge fundul prapastiei. El doar cade, fara sa se mai opreasca. Toata orânduiala asta e facuta pentru oamenii care, într-un moment sau altul al vietii lor, cautau ceva ce mediul înconjurator nu le putea oferi. Sau cel putin asa credeau ei. Asa ca au renuntat sa mai priveasca în jur. Au renuntat înainte de a fi început vreodata cu adevarat". Asta pentru cei ce n-au citit înca romanul. Daca mesajul este indiferent unui potential cititor, poate macar înjuraturile abundente, mai mult sau mai putin originale ar constitui un motiv destul de bun ca el sa încerce sa se-afunde printre rândurile sale. Eu o recomand cu incredere.

Amenajari pentru Baie


In conditiile in care aveti o baie spatioasa care va permite pe langa cele strict necesare sa mai adaugati si cateva alte piese de mobilier, va puteti considera  norocosi si puteti incepe planurile pentru un design interior cat mai relaxant si placut. Indiferent ca acum o “creati” sau doar o renovati, orice baie trebuie sa fie o incapere cat mai placuta, asadar cand alegeti mobilier de baie ganditi va la ceea ce este atat util nevoilor dumneavoastra dar si placut sa aveti in jur. Asortati culorile, modelele, formele cu grija sa nu rezilte un decor obositor si sa se potriveasca cu faianta si gresia pe care ati ales o crescandu va astfel sansele de a obtine o baie moderna si frumoasa. Va puteti inspira din reviste sau puteti crea un design propriu, personalizat. Rafturi folositi numai pentru obiectele utilizate zilnic, iar pentru restul, alegeti dulapuri cu usa pentru a va feri lucrurile de praf. Deasemenea, dulapurile este de preferat sa fie suspendate deoarece in acest fel sunt mult mai la indemana si in plus, puteti curata podeaua fara probleme.


Oglinda baii nu trebuie sa fie exagerata ca marime in niciun sens, urmand sa o alegeti in functie de dimensiunile incaperii. Blatul lavoarului, si implicit lavoarul, in afara de faptul ca trebuie si el asortat culorilor existente, este important si sa fie pus la o inaltime comoda pentru toti, astfel incat sa poata fi folosit cu usurinta de oricine fara efort. In categoria mobilierului destinat baii se numara si cada, bazinul de wc sau bideul, numai ca din toate acestea numai cada este cea cu modelul careia va puteti juca putin. Avand in vedere ca dispuneti de spatiu suficient, va puteti permite sa alegeti un model de cada cat mai mare si comoda pentru o relaxare deplina. Accesoriile baii sunt deasemenea importante, atat ca model dar si ca pozitie alocata incat sa fie la indemana iar daca doriti elemente decorative in baie aveti grija sa fie asezate in locurile in care umblati cel mai putin scazand astfel sansele sa le locviti sau spargeti. Mai departe tine de propriul gust amenajarea unei bai care sa fie cat mai aproape de un mic spa la domiciliu.

Doua Minute in Suceava


Deasupra tuturor, o roata ca dinalea din care facea bunicul fierar, 3 jocuri de noroc, 8 musterii, 4 fumatori, 2 sticle de suc aproape goale pe masa mea. Mult fum, muzica în surdina. Iata viata din fata mea. În spatele meu, garsoniere fara balcoane, putin mai mari ca o cutie de chibrite, cu haine agatate oricum, cu multe pompe funebre la parter... si gara de caramida. Parul meu murdar, mesejele jegoase si nesterse, capul meu greu, capul lor gol. În restaurantul „La mama” nu e ca la mama. E ca în iad. Iadul lumesc ce a coborât în apropierea garii „Burdujeni”. Adica Suceava pentru turisti. O tanti tine între picioarele ei (ascunse în ciorpai roz) o punga de rafie, cu patratele. Pipa însetata dintr-un Carpati, iar compania sa o tanti cu par scurt, la vreo 50 de ani, soarebe prelung 100 de Perfect Vodka. Eu... ma uit la ceas din 5 în 5 secunde, timpul e scarbos, lenes si plin de jeg aisa... Daca mai stau mult printre ei, o sa le preiau accentul, baticul, ticurile, visele, vizele, gândurile... Dar nu, nu vreau! Îmi ajunge „valiza” mea. Valiza mea e plina azi de împlinire. Atât de plina de mine, ca de restul mi-e sila.

Informatii despre Agentiile de Tractari Auto


Un numar de telefon al unei firme de tractari auto din Bucuresti iti poate fi de folos in numeroase situatii, de aceea este necesar sa te interesezi de cele mai bune servicii din acest domeniu oricand ai oportunitatea. Printre situatiile neprevazute care va pot impinge sa contactati o companie de tractari auto enumeram: accidentele grave, multele problem ce pot afecta structura vehicului dumneavoastra sau chair si vechimea anumitor piese. Cu toate acestea, exista si situatii previzibile ce va pot determina sa contactati o firma de tractari auto Bucuresti. Un exemplu concret este oferit de proprietarii vehiculelor aduse din strainatate. Cand imi mai poate fi de folos o firma de tractari auto? Dupa cum bine stiti, orice proprietar al unui vehicul strain are oportunitatea sa foloseasca trei numere provizorii, oferite de catre politie, pentru a circula pe strazile din Romania. Proprietarul poate sa circule cu vehiculul respectiv timp de 1 luna de zile pentru fiecare numar in parte. In acest timp, el trebuie sa ajunga la un sediu RAR pentru a intocmi cartea de identitate a vehicului. In cazul in care nu reuseste acest lucru in cele trei luni, va fi nevoit sa ceara ajutorul unei firme de tractari auto in Bucuresti pentru a deplasa vehicolul la sediul respectiv. Marile firme de tractari auto folosesc platforme special ce pot tracta aproape orice tip de autovehicul fara probleme. 
Cum intocmesc firmele de tractari auto Bucuresti listele de preturi? Ca si potential client, trebuie sa stii ca majoritatea companiilor de tractari auto Bucuresti practica aceleasi tarife pentru tractari auto. Exista trei game de autoturisme pentru care veti gasi preturi diferite. Prima gama, cea mica, include toate autovehiculele cu greutatea sub 1,2 tone. Cea de-a doua categorie este gama mijlocie, ce contine autovehiculele cu greutatea cuprinsa intre 1,2 si 1,5 tone. Ultima, si cea mai costisitoare categorie, este gama mare, in care putem gasi autovehiculele cu masa cuprinsa intre 1,5 si 2,5 tone. Atunci cand doriti sa tractari un autovehicul in afara Bucurestiului, pretul serviciului se va calcula in functie de kilometri parcursi. Aceste aspecte sunt foarte importante si trebuiesc luate in considerare de toti cei care apeleaza la un serviciu professional de tractari auto. Cu toate acestea, trebuie sa fiti foarte atenti atunci cand alegeti compania cu care doriti sa lucrati, deoarece nu toate firmele detin toate accesoriile si uneltele necesare pentru a va transporta vehiculul in siguranta. Orice platforma de tractari auto trebuie fie echipata cu franghii si lanturi special create pentru a asigura transportul in siguranta la destinatia dorita. Acestea sunt cele mai important aspecte de care trebuie sa tineti cont atunci cand cautati o firma serioasa de tractari auto in Bucuresti.

Sa mai Fim si Buni!


Se spune ca cu cat imbatranesti devii mai constient ca nu esti vesnic si mai putin egoist. Si uite asa incepi sa dai una alta saracilor, un banut cersetorilor, un osic cateilor de pe strada si incepi sa realizezi ca cele mai frumoase cadouri si bucurii sunt cele pe care le faci, nu pe care le primesti. Am un mic proiect de suflet pentru a ajuta o fundatie care mi-a ramas la inima dupa ce am vizitat un adapost si am vazut cum lucreaza si cu cata daruire si rabdare le explica oamenilor importanta castrarii tutror animalelor insa despre acest lucru am sa va vorbesc in viitorul apropiat cand ma voi organiza cu un blogsale dedicat acestei cauze. Pana atunci vreau sa va prezint un ONG al unui bun prieten. A pornit de la ARAS (Asociatia Romana Anti Sida) cu programul Seara de Seara, a lucrat pentru ONU si acum si-a facut propiul ONG numit Carusel. Pe mine m-a uimit daruirea pe care am observat-o de-a lungul timpului a oamenilor implicati in aceste programe sociale. Trebuie sa fii tare si sa iti placa ceea ce faci fiindca lumea roz in care credeam ca traim are de fapt o parte foarte gri.


Ce face de fapt acest ONG? Carusel isi propune imbunatatirea calitatii vietii persoanelor consumatoare de droguri si alcool, celor care practica sexul comercial sau care au parteneri multipli, persoanelor care traiesc pe strada sau care provin din medii dezavantajate socio-economic, si a tuturor celor care sunt la risc de imbolnavire, marginalizare si excluziune sociala. Misiunea acestei asociatii este crearea unui mediu social activ, proactiv si reactiv in vederea promovarii si apararii drepturilor si libertatilor omului. Pe scurt ofera un ajutor tuturor acelora care au nevoie, chiar daca unii poate nici nu mai au glas sa il ceara sau nu mai au sperante ca ceva se mai poate schimba sau ca cineva le va intinde o mana de ajutor.

Va invit pe site-ul lor dragut carusel.org sa cititi despre proiectele pe care le deruleaza, despre campanii si de ce nu, poate contribuiti si cu donatii, oricat de mici sunt binevenite fiinca statul roman nu le ofera niciun ajutor, sau daca va doriti sa faceti ceva bun pentru altii in timpul liber puteti deveni voluntar. Si de asemenea, fiindca mi se pare un lucru demn de promovat, ar fi apreciat un share sau chiar sa spuneti mai departe pe retelele de socializare sau pe bloguri despre acest proiect, cu cat afla mai multa lume, cu atat sunt sanse sa contribuiti indirect la multe fapte bune si... chiar si asa se merita! Totusi viata are prioritate si toate fardurile si cosmeticele din lume nu inseamna nimic daca nu suntem buni si frumosi si pe interior. 

Hidroizolarea cu Spuma Pulverizabila


Sistemele poliuretanice sunt produse ecologice de inalta performanta ce se folosesc la izolarea termica, fonica si in hidroizolatii. Spuma poliuretanica, denumita de obicei "spuma pulverizabila" are multe aplicatii si utilizari, cele mai comune fiind izolarea completa a casei, izolarea acoperisului, izolarea termica si hidro a halelor industriale... si lista poate continua. Spuma pulverizabila ofera o foarte buna valoare de izolare si elimina infiltrarea aerului. Asigura o bariera continua impotriva inflitrarii aerului sau a apei, motiv pentru care acest material este unul din cele mai eficiente pentru termo si hidroizolatii terase, izolatii complete sau pentru izolarea asterialelor. Spuma poliuretanica este un material eficient si economic.
Spuma poliuretanica nu inceteaza sa ne surpinda, ea fiind cunoscuta in intreaga lume pentru durablitate si reducerea costurilor. Trebuie totusi sa fim constienti ca exista mai multe tipuri de spuma pulverizabila, variind atat la calitate cat si la pret. Daca inainte sa izolam locuinta cu spuma poliuretanica ne documentam cu privire la acest material, vom fi in stare sa alegem la final cel mai bun material. Tipurile de spuma sunt urmatoarele: cu celule inchise si cu celule deschise. Spuma cu celula inchisa este rigida si foarte buna daca se foloseste in constructii, calitati ce sunt oferite datorita celulelor inchise. Fiecare celula inchisa ce este pulverizata se va atasa de celula vecina, formand o structura precum cea a fagului de miere, lucru care imbunatateste structura oricarei suprafete pe care este aplicata.

Spuma cu celula deschisa este usoara si flexibila si pe langa faptul ca are o valoare R foarte buna, imbina si caracteristicile unei izolatii cu vata minerala sau thermofloc. Avantajul acesteui material spre deosebire de celalalte (thermofloc, vata minerala) il reprezinta faptul ca poate fi aplicata in orice loc, indiferent de lungime / latime, este mai usoara si totodata este un material mult mai bun atat pentru hidroizolatii terase cat si pentru termoizolatii acoperisuri. Avantajele oferite de spuma (orice tip) spre deosebire de celalalte materiale sunt urmatoarele: valoare R mare; izolare fonica; previne inflitrarea aerului sau a umezelii; este un material usor si rezistenta la varietatea conditiilor atmosferice.

Prin ce difera cele 2 tipuri de spuma? Spuma poliuretanica pulverizabila cu celula inchisa este superioara celei cu celula deschisa, printre primele beneficii numarandu-se o valoare R mai mare si o rezistenta mai ridicat la vaporii de apa sau la infiltrarea aerului. Ca dezavantaj am putea mentiona costul putin mai ridicat. Acum ca v-am facut o scurta prezentare a unuia din cele mai bune materiale pentru hidroizolatii terase si acoperisuri ramane la alegerea dumneavoastra sa achizitonati produsul potrivit. Iar daca sunteti in cautarea unei agentii ce se ocupa cu sistemele poliuretanice, nu-mi ramane decat sa va recomand firma Strike Cons, care intretine lucrari atat in Bucuresti cat si in alte regiuni ale tarii.

Hari si Florile Second Hand


Exista meserii pe care le faci din placere, le faci ca ti s-au impus într-o anumita conjuctura, le mostenesti de la familie sau pur si simplu le faci pentru ca altfel nu poti sa traiesti. Mereu ai nevoie de bani si de aceea, uneori închizi ochii si lucrezi ceea ce nu credeai ca vei fi vreodata în stare, te complaci în diverse meserii, sau pleci în cliseistica Spania pentru a te realiza. Dar ce face pentru a supravietui un om în România, trecut de 60 de ani, bolnav de sida, fara familie, fara casa si fara orice forma de venit pentru a trai de pe o zi pe alta?... Iata ca Hari, personajul nostru de azi, vinde flori la mâna a doua, daca îsi poate imagina cineva ca nu numai hainele sau mobilierul se poate vinde-cumpara "second hand". Viata de sarpe, asa cum si-o numeste el, e sumbra în orasul vivant, animat si plin de trecut si istorie. Simte ca nu mai are mult de tait si e trist, pentru ca nu are cui sa-i împartaseasca ultimele lui gânduri, ca nimanui nu îi va fi dor de el. Va fi un sarpe oarecare, ce într-o buna zi îsi va lasa pielea de sapre prin centrul orasului si nimeni, nici macar atunci nu o sa-l bage în seama.

"Domnisoara, un boboc? Domnisoara, un boboc?" te întreaba cu niste ochi negri milostivi dar totodata insitenti, Hari. Omul acesta, de vreo 60 de ani, înalt, uscat si saracacios îmbracat, vinde flori pe centrul orasului pentru a supravietui de pe o zi pe alta. Deja sunt 15 ani de când face aceasta meserie care nu-i face placere, dar pe care o accepta, pentru ca este singura la care are acces. Îl cheama Emilian Novac, dar pentru sibieni este pur si simplu Hari: "Hari mi se spune ca-s brunet, adica negru. Eu nu ma supar ca mi se zice asa, ma supar doar ca nu mi se cumpara marfa". În fiecare dimineata, Hari îsi face rost de florile-rebut-de la un vânzator din piata de la Teatru, pe care le cumpara la un pret si le da putin mai scumpe. Scumpe, vorba vine, caci doar la el gasesti firul de narcisa cu 50 de bani. Ziua se plimba pe strazi, intra în cafenele si restaurante si serveste fara insitenta marfa lui. Miros de gogosi pe stomacul gol Azi Hari sta pe o banca pe bulevardul Balcescu si tine între picioare o galeata de plastic verde, plina cu apa, în care are câtiva trandafiri.

Ce-i drept, acestia sunt putin ofiliti si lipsiti de gingasie, dar spera sa îi vinda. Pentru ca azi înca nu a mâncat. Si este deja opt seara. Dar se multumeste pentru moment cu mirosul din preajma gogseriei unde s-a oprit. Adulmeca mirosul gogosilor calde si priveste peste drum de el, unde, câtiva copii învata sa danseze cu un club sportiv pasi de cha cha cha. Daca nu cumperi si te uiti mai lung la el si la florile chinuite din galeata, Hari intra în vorba cu tine. O sa îti spuna lucruri socante, si poate o sa-l crezi nebun. Sau poate ca nu. "Eu n-am casa, n-am masa. Eu nu stiu ce e ala cearsaf, ce e aia o perna". "Sunt un handicapat", îmi repeta obsesiv Hari. Gesticuleaza non stop si vorbeste cu gura strânsa, de rusine sa nu i se vada gingiile. Dinti nu mai are decât vreo patru în partea de sus: "Eu nu i-am vândut ca alti cersetori, ci mi-au fost smulsi de serpii din Sibiu" îmi spune el trist (notiunea de sarpe, pe care tot mi-o repeta, reprezinta tot ce e rau si nociv si corupt si într-un fel sau altul terorist în lume. 
Are o boala incurabila de care vorbeste fara teama: "Când am fost mic am luat-o. De unde, nimeni nu stie. Ai mei nu m-au dat la scoala pentru ca le era rusine iar ceilalti copii, daca nu fugeau de mine, ma bateau". Te previne de la începutul discutiei ca el are sida. Iar daca ramâi de vorba cu el, si dupa ce ti-a spus acest amanunt, va fi foarte fericit ca îl baga si pe el cineva în seama. Macar tu. Ca în evidenta Sibiului nu exista. Nu are buletin, locuinta, asigurare medicala. Iar pentru ca nu are acte, nu are acces la medicamente, la asistenta sociala, la nimic. Nimeni nu se leaga de el, nici macar politia comunitra în noptile în care Hari mai tine predici la luna despre bolile lui. Nu are decât flori în fiecare dimineata si câteva felii de pâine pâna la sfârsitul zilei în stomac, în cazul în care vinde ceva: "Eu n-am casa, n-am masa. Eu nu stiu ce e ala cearsaf, ce e aia o perna. Ce e un cutit, ce e o lingura. Eu manânc atât si cu mâinile", si îmi arata 4 cm de aer între doua degete de ale lui, negre, zbârcite si foarte subtiri.

Fericirea lui Hari: chistoacele de Viceroy si zâmbetul femelior Hari si-a pierdut sotia si cei doi copii din cauza saraciei, nu are bani si nu are prieteni. Cine ar avea nevoie de un vagabond si pe seadupra suferind? Cu toate acestea, Hari îsi ia fericirea din lucruri marunte: din chistoace de Viceroy gasite pe jos, sau când floarea vânduta de el aduce un zâmbet pe chipul unei femei: "Mari smechere si femeile astea, mai ales când tipa de bucurie. Niciodata nu stii daca mimeaza sau chiar sunt nebune"... Hari nu a mai tinut în brate o femeie de 20 ani, dar îi face pe alti sute de barbati sa-si strânga în brate iubitele, prietenele, sotiile. Floarea simbolica pe care o vinde, apropie oamenii. Dar pe el de cine îl apropie? Din pacate nu-l apropie de nimeni, dar Hari devine pur si simplu martorul tuturor cuplurilor din Sibiu care mai au un pic de romantism în ele. Cine mai cumpara azi flori, când poti sa i-o trimiti virtual pe mail?... "Nu stiu ce e internetul, probabil e un alt "sarpe" cu coada..." îmi spune Hari într-un moment de luciditate.

Caci când esti cu el, nu sti daca e ametit sau e treaz, daca e lucid sau viseaza. Caci el doarme în picioare, cu ochii deschisi, ca nu cumva, cineva sa îi fure marfa. Un an, o camasa Ma uit atenta la el: are o camasa verde, neagra la guler, pe care, o poarta de un an de zile. "Nu mai dau nimic jos de pe mine, ca odata mi-am lasat o geaca jos si mi-au furat-o cersetorii, de parca eu nu as fi de al lor". La mâna are un ceas cu o curelusa maro si la blugi o curea din piele, tot maro. Aceasta este avutia lui, plus galeata de plastic. Asa traieste Hari de pe o zi pe alta, doarme pe unde apuca, si mânânca din mila trecatorilor. Hari nu na întinde mâna goala sa cerseasca. Va avea mereu o floare la el, cât de pricajita si ofilita, dar nu va accepta sa primeasca ceva fara sa fii dat ceva în schimb. Tocmai de aceea este un cersetor cu o porecla, un individ, care doar crede ca este nebagat în seama de noi, trecatorii. Si chit ca nu ne aratam, dar gestul lui, "Domnisoara, un boboc?" ne bucura si ne face ziua mai senina.

Masinuta


Mi-am luat masina. Dupa vreo 37 de ani in care am considerat ca nu e necesar, mi-am luat permisul auto. Dupa alti 8 ani, in care am sofat doar de doua ori, a doua oara cu o magistrala tamponare cu o masina parcata, mi-am luat un Twingo... De fapt, m-am pricopsit cu el , fiind mai mult daruit de un amic, care il tinea pentru piese. Nu a fost dragoste la prima vedere caci simteam ca am o adevarata fobie de sofat dar mereu auzind de la toata lumea: “Nu pot sa cred!” am zis sa bifez si asta in viata mea. Masina arata jalnic caci statuse afara aproape doi ani, iar proprietarul ii mai lua cate o piesa atunci cand avea nevoie. Cu toata strangerea de inima, gandindu-ma la responsabilitatea sofatului, simteam ca trebuia sa-i redau viata de dinainte de a fi trasa pe dreapta, asteptand sa fie dezmembrata. Era ca o fiinta, care avea ceva probleme de sanatate iar eu ma simteam dator sa o fac sa zburde iar plina de energie pe sosele patriei si mai voiam sa fiu si-n trendul topului 10 pasiuni pentru barbati puternici acolo unde una din pasiuni era colectionarea de masini vechi!

Eu zic ca e un inceput bun. Vehiculul era de prin ’97 si parea a fi o masinuta pentru copii sau o masinuta cu pedale caci observ ca nici baterie nu are... Intru pe un site de produse pentru copii si vad ca sunt vehicule electrice: atv-uri, kart-uri, masinute electrice cu acumulatori mai performante decat noua mea achizitie! Cred ca prind si o viteza mai mare caci a mea, dupa cum am mai spus nici baterie nu avea. Asa miniona, neagra, prafuita si plina de frunze era ca un miniexcavator adus de pe un santier de constructii... Ma opresc sa o mai fac de ras si sper sa o fac sa arate ca un vehicul demn de indemanarea mea de sofer. Gandesc ca nu e cea mai potrivita paralela caci stiu ca am doua maini stangi ”dibace” si doar doua picioare in conditiile in care sunt trei pedale... “Viata e complexa!” imi zic si trec, zi dupa zi, la refacerea functionalitatii si a imaginii varfului de tehnologie auto frantuzesti din anii ’90. Printre picaturi imi iau si ore de sofat la o scoala de soferi. Se pare ca totusi sunt bun caci evit doua tamponari usoare si un preinfarct al instructorului, pe care il aud ca-mi spune cu usurare dupa sedinta de tortura pe care i-am dat-o: “ Esti un elev de nota... (suspans, ochii mariti, se aud tobele care prelungesc starea de tensiune)... sapte!”. Rasuflu usurat si-n mintea mea ma consider atat de bun, incat spiritul meu de samurai ma anunta ca de maine voi sofa singur! Totusi, noaptea fiind un sfetnic bun, imi sun un prieten dispus sa ma sfatuiasca si sa suporte calvarul stilului meu de sofat apropiat de cel al unui kamikaze pornit in misiune!

Ma urc la volan si urmez ritualul: scaun, oglinzi, centura. Imi ies toate excelent, mai putin plecarea! Amicul pare exasperat, dar imi spun ca mi se pare caci ma gandesc ca nici nu am plecat de pe loc. In sfarsit pornim, dupa un sfert de ora de zdruncinaturi si de explicatii si de o parte si de alta. Incet, circa 5 km/ora, reusesc sa-mi salut toti vecinii din bloc, care grabindu-se la munca mi se parea ca trec in viteze ametitoare pe langa mine... Uraaa, inving inertia! Cateodata, mi se pare ca si gravitatia si sper sa nu ating prea multe G-uri! In sfarsit, reusesc, zi de zi, sa-mi cladesc increderea in sofat si chiar si pasiunea pentru masinuta mea! Nemaidepinzand de nimeni, imi iau familia si cu catel (un bichon havanez, ce raspunde la numele de Toby), cu purcel (transat, numai fleicute), ne deplasam fericiti la padure. Liniste. Admir vehiculul ce m-a adus in sanul naturii si-l aseman cu o masinuta electrica cu acumulatori. Deh, the next level... Din zare se apropie un ritm de”... Ca la Amsterdam!” Woops! Trebuie sa plecam! Incep sa ma indragostesc de masinuta mea!

Maidanezii


Dintotdeauna s-a stiut ca, ceea ce-ti este interzis, te incita si mai mult sa faci. Facand analogia, stai si te gandesti de ce, mereu apar legi noi si noi. In curand, va fi interzis prin lege sa respiri si atunci, sa vezi ce vom sta toti pe la colturi pentru o gura de aer... si sa vezi adrenalina dracului. E o chestie pe care n-am inteles-o in ceea ce priveste chestia asta cu evolutia asta. Evoluam pana ce ne stricam de tot... Anyway, stateam zilele trecute si ma gandeam la taraboiul asta cu eutanasiatul cainilor vagabonzi de pe strazile marilor orase romanesti. Taberele sunt impartite in doua, foarte clar. Aia care vor cu orice pret ca maidanezii sa dispara de pe strazi, si cei ce militeaza pentru drepturile saracelor fiinte, neajutorate. Si ma uitam la militantii astia, fiinte dintre cele mai ciudate. Si-am mai vorbit io despre o chestie d-asta intr-un articol mai vechi, in care vorbeam despre clisee. Nu-i vezi si pe ei niste oameni normali (normali din punct de vedere al majoritatii). Fie-s imbracati nu-stiu-cum, fie vorbesc nu-stiu-cum, fie au trei ochi si tot asa. Dar, nu despre ei vorbesc aici. Din punctu' meu de vedere, chestia cu maidanezii e simpla: asa cum in natura, fiecare fiinta are instinctul ala de supravietuitor sau cum s-o numi de, atunci cand este atacata, riposteaza, cam la fel ar putea fi si in cazul nostru. 


Vine javra, te musca, ajungi pe la urgente, se lasa cu copci sau mai-stiu-eu-ce, dar, dupa ce-ai terminat, te duci frumos si-i dai jogodiei in cap. Sa crape! S-a dat la tine, adio! Si sa intre in vigoare si legea cu eutanasierea, pentru ca, la un moment dat, tot tinandu-i in brate, cainii vor ajunge sa fie mai numerosi decat oamenii. Si cu toata exagerarea de rigoare, nu e bine deloc. Evident, exista clasicul schimb de replici dintre tabere. Unii vin cu "sunt si ele fiinte si au drepturi ca noi si, n-au nicio vina pentru faptul ca nu pot sa vorbeasca...", in timp ce ceilalti vin cu "sa te vedem ce faci atunci cand o javra te va musca pe tine sau pe copilul tau". Eu unu', vorbesc din perspectiva omului muscat de un caine. Martore imi sunt cicatricile de pe ambele maini cu care voi trai toata viata. Si nu, nu m-am dus dupa sa-i dau javrei una in cap, pentru ca m-a muscat din vina mea... n-are cainele vina ca nu suporta mirosul de alcool. Dar, daca ma musca din senin, sa fii sigur ca, a doua zi, lupu' nu mai traia. Atat timp cat sunt pasnici, ar trebui lasati in pace cainii comunitari. Dar, in clipa in care au devenit violenti, mai ales din senin, atunci ar trebui exterminati. Totodata, inmultirea lor trebuie controlata.

Gustari vs Regim


Intodeauna cand incepeti un regim partea complicata, pe langa mancatul sanatos si putin consta in abtinerea de la micile gustari de pe parcursul zilei. Pentru ca de obicei gustarile sunt alcatuite din dulciuri sau produse de patiserie mult prea bogate in calorii sfatul tuturor din jur este sa le eliminam din alimentatie cu totul ele reprezentand dusmamul oricarei intentii de a slabi. Totusi sunt oameni de stiinta, precum cei din spatele elaborarii produselor Herbalife care la randul lor au fost in pozitia dumneavoastra de a abandona micile pofte culinare sau au vazut in jurul lor alte persoane luptandu se cu acest lucru si stiu cat de greu si neplacut este. Tocmai de aceea gama de produse Herbalife cu programele sale pentru slabire nu doreste sa impuna asa ceva. Decat sa supuna persoanele aflate in programele de slabire la greutatea renuntarii la gustarile dintre mese, acestia au preferat sa integreze in dietele fiecaruia, in functie de metabolism, cateva gustari sanatoase Herbalife ce nu contin ingrediente nesanatoase sau care va pot impiedica slabirea dar care compenseaza ceea ce "rontaiati" inainte. Programele de slabire Herbalife, pana la rezultatul spectaculos de scadere in greutate au ca scop si mentinerea confortului psihic, deoarece un psihic bun ajuta mult mai mult cura de slabire si rezultatele finale decat unul aflat in depresie. Se incearca pe cat posibil ca pacientilor sa nu le fie interzis consumul de cate ceva dulce sau de gustari intre mese. Bineinteles, dulciurile si gustarile permise sunt tot produse bio ce fac parte din program, dar este oricum mult mai mult decat daca ar lipsi cu desavarsire. Cum programele Herbalife sunt mai mult un stil de viata decat un regim, pe parcursul lor este imposibil sa nu intampinati si probleme in viata de zi cu zi, greutati, stres sau oboseala iar atunci corpul si creierul cer o recompensa pentru a putea functiona in continuare. Aceste gustari sanatoase Herbalife sunt exact ceea ce aveti nevoie fara sa fie cazul sa "trisati".

Ce este un Blog


Blogul are mai multe definitii, insa cea mai buna dupa majoritatea utilizatorilor este cea de "website care contine insemnari ordonate intr-o ordine invers cronologica,cele mai noi pe prima pagina". De asemenea, blogul este o pagina de internet construita pe o platforma gratuita (wordpress, blogspot, blogoree, etc) cu un format standard ce contine header, footer, continut si unul sau doua sidebaruri in partea dreapta pe care informatiile (postarile) sunt afisate in ordine invers cronologica, in general intretinuta si editata de o singura persoana, pe care se poate gasi cea mai larga gama de informatii cum ar fi stiri de actualitate, opinii ale vizitatorilor chiar si pasiunile autorului. In Romania blogul este perceput drept un site personal, dar pentru ca aceste bloguri sa castige bani este necesar relativ o tema (cum ar fi despre vanzari personale, diferite cursuri si invataturi, etc). 


De exemplu un blog care contine, sa zicem, informatii despre medici renumiti, servicii hoteliere, sau chiar informatii despre diferite mancaruri din acel oras, care ar putea fi foarte interesante pentru cineva din afara acelui oras si cauta un local unde ar putea sa manance pe gusturile lui. In iunie 2003 firma Google a lansat AdSense, un serviciu de publicitate prin care face legatura intre cei care au nevoie de publicitate si site-urile specifice fiecarui domeniu, astfel posesorii ar putea castiga bani. Printre avantaje se numara costul de intrare mic cum ar fi platformele wordpress sau blogspot unde totul este gratuit, sau cu un site prorpriu, investitia initiala plecand cam de la 50$. Mai multe detalii de la bloggerii din Romania puteti afla pe site-ul forumul blogoree. Cele mai renumite bloguri sunt cele ale politicienilor ca Adrian Nastase, Miron Mitrea, Calin Popescu Tariceanu, Elena Basescu sau Elena Udrea unde acestia fac declaratii, care sunt apoi preluate de mass-media. Deasemenea si blogurile vedetelor Serban Huidu, Mircea Badea, Delia Matache, Victor Ciutacu sau Tudor Chirila care nu se lasa mai prejos, acestia fiind doar cateva personalitati cautate de bloggeri.

Marturii de Nunta Eco


Nunta este un prilej de bucurie si petrecere atat pentru cei ce urmeaza sa si declare dragoste eterna si respect precum si pentru apropiatii lor. Cu totii stim ca o nunta se organizeaza greu avand in vedere toate detaliile ce trebuiesc puse la punct din timp, astfel cand incepeti organizarea evenimentului trebuie sa tineti cont de foarte multe lucruri micute dar care vor condimenta evenimentul pentru  a-l face unic. Pe langa locatie,meniu, fotograf, dj, toata tinuta mirilor trebuie ca cineva sa se ocupe si de decor.  Acesta are o mare importanta deoarece  va crea atmosfera in care se va desfasura petrecerea si trebuie sa fie unul in care toata lumea sa se simta bine, destinsa. Decorul este conturat de aranjamentele florale ce intampina invitatii la intrarea in restaurant precum si aranjametele de pe mese. Acestea din urma sunt  insotite de marturii nunta ce simbolizeaza cadouri, amintiri din partea mirilor pentru fiecare dintre invitati. Marturiile pot fi atat mici obiecte cat si felicitari sau alte atentii la alegerea mirilor. Marturiile de nunta se pot personaliza in functie de persoana careia sunt adresate incat sa devina o amintire intima. Daca nu doriti sa va complicati puteti opta pentru varianta traditionala de saculeti sau cutiute in care sa asezati cateva bomboane albe (migdale glazurate). Pentru cei care doresc ceva special pe siteurile dedicate acestor tipuri de evenimente gasiti intodeauna idei de unde va puteti inspira si fie le puteti comanda fie le puteti crea chiar dumneavoastra. Daca sunteti un cuplu ce iubeste natura iar petrecerea se desfasoara deasemenea in aer liber si va doriti pentru invitati ceva deosebit puteti alege marturiile eco. Marturiile de nunta eco de obicei contin fragmente din natura precum  frunze de toamna, flori uscate, batoane de scortisoara, spice de grau, sau chiar scoici in cazul unei nunti desfasurate pe malul marii. Toate aceste atentii sunt insotite de bombonele traditionale, de felicitari sau lumanari decorate manual ceea ce fac ca marturiile dvs. sa fie cu totul unice iar invitatii sa plece de la petrecere cu o amintire draga.

Zmeul Meu


L-am gasit intr-o zi pe la amiaza, pe o strada din apropierea casei mele. Nu mai vazusem in viata mea unu adevarat vreodata. Era din colaje de ziare si hartii creponate, foarte colorat si cu doi ochi uriasi in partile laterale. Nu era mare. Cativa centimetri de-a lungul si de-a latul, sub forma literei V. Si era atat de frumos! Parea a fi o pasare lovita, cazuta de undeva. Avea cu aripile sifonate si calcate de nepasatori. Cum de nu l-a gasit nimeni pana acum? Pe ochii lui negri avea doua picaturi de roua, mi se pareau ca-s vii. L-am luat in brate cu grija. Avea atasat de el o ata lunga. Cine stie din ce maini zburase, cine stie cu ce vant s-a imprietenit el! Oare a fugit, sau a fost scapat din greseala? La asta m-am gandit tot drumul cat l-am dus spre casa. L-am ascuns sub geaca si-l tineam cu mainile cu grija, sa nu-l sifonez si mai tare. Mi-era teama ca undeva, o fetita poate plange dupa el si-l cauta disperata. A inceput sa ma mustre constiinta ca l-am luat din locul in care l-am gasit. Apoi, mi-am spus: ii refac aripile sifonate si apoi il duc înpoi. Sau sa pun afise prin oras "gasit zmeu de hartie".




Acasa, l-am pus pe un dulap si m-am uitat mult la el, ca la o piesa de muzeu. Pasare, jucarie, inventie ghidusa mai era! De mainile caruii amator facute? Ma tot intrebam eu. L-am pus langa pescarusul meu si m-am dus sa caut cate ceva cu care sa-l bandajez. Nu stiam nimic de zmee. Cum functioneaza, cum se confectioneaza. Mult timp l-am privit, pe toate partile. Ciudata aratare! Hartia era fina, avea miros de om, zmeul meu avea ochi de om, il priveam entuziasmata si ma gandeam ca este un om in miniatura, cu casa, cu masa, cu stapan, cu scalv, cu vise, sperante si realizari, cu defecte. Iar defectul lui era azi, unul fizic, caci se ratacise prin lumea mea. Cum sa-l iert? cum sa-l ajut? Dupa cateva zile de priviri insistente catre omul-zmeu m-am hotarat sa-l pastrez. Intr-o zi, a aparut o fetita pe care o cunosteam si m-a intrebat de zmeu. Era al ei. Se saturase de el si-l lasase sa zboare. Acum, il vroia inapoi, ii era dor de el, il iubea. I l-am dat fara sa ma opun. De ce nu vorbeste, ca sa aleaga si sa spuna cu cine vrea sa stea? Ce lectie friguroasa, de la iarna asta! Acum stiu ca nu e voie sa iau bunul altcuiva pentru a fiu eu implinita. Ci trebuie sa imi confectionez singura zmeul meu. Si nu e voie sa ma indragostesc de oamenii care sunt, intr-un fel sau altul... deja "luati".

Business pe Timp de Criza


E criza. O auzim zilnic la televizor, la radio si o citim de mai bine de 3 ani in presa scrisa. Pai daca tot e criza, mi-am spus eu, de ce nu as incepe o afacere? Ce alt moment mai bun sa gasesti preturi scazute la producatori, spatii de inchiriat la pret redus sau mana de lucru mai ieftina datorita situatiei dificile? Zis si facut. Am evaluat resursele financiare de care dispuneam, m-am consultat cu prietenii apropiati care se mai aventurasera la randul lor in proiecte personale, si am decis sa plec la drum cu o idee de business relativ cuminte. Am infiintat propria firma de organizat petreceri pentru copii. Mi s-a parut o investitie sigura din mai multe motive: parintii vor investi intotdeauna in bucuria copiilor, personalul firmei lucreaza pe proiect si astfel nu necesita alocarea de salarii lunare fixe, resursele necesare functionarii sunt minime si astfel usor de furnizat, iar programul se desfasoara indeosebi in weekend. Singurul inconvenient era numarul destul de mare de firme de profil existente pe piata in acest moment. Acesta nu m-a impiedicat totusi sa imi pun ideea in practica. 
 

A fost usor sa gasesc un sediu si sa stabilesc strategia comerciala. Partea mai dificila a fost indeplinirea tuturor cerintelor juridice pentru a asigura functionarea legala a firmei. Abia apoi am putut trece la formarea unei baze de date cu potentiali colaboratori. Am reusit sa recrutez, intr-o singura saptamana, 236 de clowni, ursitoare, printese si magicieni. Cea mai draguta parte a fost alegerea ursitoarelor, am fost placut surprinsa de multe fete tinere cu studii de calitate si frumoase ca niste adevarate zane. Acum imi mai ramane o ultima etapa destul de complicata: formarea unei baze de date de clienti. Am reusit sa obtin cateva contracte pana la sfarsitul lunii, ursitoarele fiind din ce in ce mai solicitate la botezuri si taieri de mot. Cred cu tarie ca acest context economic dificil poate fi transformat in avantaj de oamenii cu initiativa care isi doresc sa puna in practica ideea lor de business. Nu putem avea garantia unui succes imediat dar putem beneficia de linistea celui care a incercat totul ca sa ii fie mai bine.

Gazele de Sist


De la inceput vreau sa spun ca nu sunt nici pro si nici contra acestor gaze, pentru ca nu stiu nimic despre procedura de obtinere si cat de periculoasa este sau nu. Nu vreau sa iau partea americanilor sa zic ca este sigura si nici partea "taberei" adverse si sa zic ca este nenorocirea nenorocirilor, dar ma enerveaza faptul ca noi romanii suntem ca "oile" si nu gandim. Ne dam cu parerea intotdeauna (specific de altfel noua) despre lucruri de care ieri nu stiam ca exista, dar in care azi suntem experti. Facem greve, manifestatii si altele de genul. Televiziunile se bat in intalniri cu experti, ziarele scriu pagini intregi, iar oamenii la o berica sau cafeluta vorbesc numai de gazele de sist. De unde si pana unde atata expertiza pe noi? Aaa, da, suntem romani deci ne pricepem. Din pacate suntem experti in "urmareste turma" si a face "ce ni se spune fara a gandi", apoi daca americanii, canadienii, nemtii, englezii, germanii si altii nu sunt de acord, noi de ce am fi? Dar de ce nu-si pune nimeni problema si in felul urmator. Toti aceia care nu sunt de acord cu aceste gaze de sist, dar doar la ei acasa, au companii care se ocupa de acest lucru? Companii care cauta sa exploateze aceste gaze in alte zone / tari. De ce nu auzim ca polonezii, romanii, coreenii, egiptenii, somalezii si altii ca acestia, au companii care vor sa exploateze aceste gaze de sist? De ce doar marile puteri economice sau militare  fac aceste exploatari? Ganditi-va cine formeaza fortele militare care au fost in Kuweit, Irak, Libia si alte tari bogate in petrol? Poate ca de fapt acest proces nu este periculos, dar nu este dorit de aceste puteri acasa la ei pentru a putea pastra aceste resurse intacte pana cand vor fi consumate din celalalte zone ale globului. Poate ca de fapt asta este singura explicatie, de ce se vrea exploatarea din alte zone / tari si nu de la ei de acasa. La urma urmei, de ce sa le consumi pe ale tale cand poti sa le consumi gratis pe ale altora, care acum iti dau bani sa le iei si dupa ce si le gata pe ale lor iti dau bani si mai multi sa le mai dai de la tine. Nu zic ca asa este, doar cred ca poate fi viabila si aceasta varianta. Cine afla adevarul sa ni-l spuna si noua!

Stilul Personal


"Style begins with the people passing through one’s life, the harbingers we push against and the stylemakers we want to clone. Some are famous, some are not. Style grows from admiration, from longing, from discrimination and, yes, from love. It’s all the places you’ve been to and the people and the moments you’ve known. The parts you’ve adopted, to keep forever and transformed. We wear our history in our hearts and on our backs." Am gasit acest citat pe un blog pe care cu ardoare il citesc in fiecare dimineata cand imi beau cafeaua. Obisnuiesc sa citesc bloguri dimineata si nu idioatele alea de ziare online pentru ca se scriu numai si numai minciuni. Pacat. In legatura cu citatul. Sunt in totalitate de acord ca stilul il formam noi din lucrurile si persoanele pe care le intalnim si pe care le admiram. Cunoastem locuri noi, oameni noi, vedem cum se poarta acei oameni, cum se imbraca, ce mananca, cum se mentin in forma cum au succesul financiar pe care il au si asa ne formam stilul nostru. Nu confundati ceea ce am spus mai sus cu "copy-paste" adica cu copiatul. 
Nu trebuie sa copiezi pe cineva daca il admiri ci doar sa te inspiri din stilul acelei persoane ca apoi sa iti formezi propriul tau stil, caracter, personalitate. Aici vorbesc despre haine, despre viata, despre familie. Nu iti poti dori sa ai o familie doar ca acel cineva pe care tu il admiri din tot sufletul are o familie minunata. La fel si cu dietele. Nu poti aplica dieta cuiva pe organismul tau. Fiecare om are functiile sale proprii si organismul nu e acelasi. Difera in functie de om. De aceea trebuie sa urmati sfatul unor specialisti ca de exemplu cei de la diete de slabit care au ajutat foarte multe persoane, inclusiv pe mine, si carora tin sa le multumesc cu aceasta ocazie. Sa va spun ce persoane admir? Pai din punct de vedere profesional ar fi Marcela Stoica si Camelia Sucu. Pentru stilul de viata o admir foarte mult pe Sydney (the daybook), iar ca frumusete imi place de mor (cui nu-i place) Megan Fox, apoi ar mai fi Carmen Bruma pentru corpul minunat si nu in ultimul rand pentru cum se mentine la anii ei Ali MacGraw (pe care o ador). Cel mai important lucru e sa nu uitam sa fim noi. Sa ne iubim si sa ne apreciem!

Un Nou Inceput


De multe ori am abandonat lucruri la care tineam si mi-a parut rau. Si uneori deciziile pe care le-am luat nu au fost cele mai bune, m-am lasat influentat si afectat de lucruri nu prea frumoase, de oameni care mi-au spus ca nu pot, ca nu sunt in stare, ca sunt penibil, ca nu o sa ajung nicariei. Dar niciodata cineva apropiat, din familie, care ma cunoaste de cand am inceput sa ma formez ca si om nu m-a descurajat. Poate nu au crezut in mine de fiecare data, dar mi-au dat speranta si curaj. De aceea vreau sa ma concentrez asupra lucrurilor frumoase ale vietii, asupra a ceea ce stiu ca pot sa fac si sa nu mai las nimicurile sa imi ghideze viata. Pana la urma am ajuns la concluzia, vis a vis de blog, ca nu conteaza nici comentariile rautacioase si anonime, sau chiar din partea unora care nu m-au vazut macar o singura data, nu conteaza cine nu da share sau like sau nu ma are in blogroll. 

Mereu vedem jumatatea golala a paharului, cand pe de cealalta parte sunt atatea lucruri frumoase. In ceea ce priveste blogul, in aproape un an de zile de cand l-am inceput am avut sentimente contrare, uneori poate nu am avut timp sa scriu ceea ce mi-am dorit, alte ori nu am avut nimic de spus si de multe ori am cautat sa scriu exact ce gandesc. L-am iubit, l-am urat, l-am adorat si l-am abandonat. Poate nu am fost in asentimentul tuturor mereu si deja cand investesti nopti nedormite in acest coltisor de internet, incepi sa ai alte asteptari. Aici cred ca a fost greseala mea, followerii vin si pleaca, la fel si un cititor constant, in momentul in care incetezi sa pui suflet se simte si se vede. 

Atata timp cat sunt oameni care ma urmaresc, ma citesc, isi pun sperantele in giveawayuri si cat timp pot sa fac cativa oameni fericiti, prin premii sau cuvinte, cat primesc emailuri in care cineva isi rupe o bucatica din timpul lui sa imi spuna ca apreciaza ceea ce fac sau sa imi ceara sfatul, ar fi trebuit sa imi indrept privirea spre tot ceea ce fost frumos in tot acest an, spre toti oamenii minunati pe care i-am cunoscut cu ajutorul acestui blog. Restul isi pot vedea de treaba lor sau pot comenta pe la colturi, viata merge inainte, la fel si bloguletul meu. Si azi, mai mult ca oricand, berbecul din mine s-a ambitionat sa ridice aceasta casuta virtuala la un alt nivel, in timp, cu multa munca, pasiune si dedicatie.