De multe ori am abandonat lucruri la care tineam si mi-a parut rau. Si uneori deciziile pe care le-am luat nu au fost cele mai bune, m-am lasat influentat si afectat de lucruri nu prea frumoase, de oameni care mi-au spus ca nu pot, ca nu sunt in stare, ca sunt penibil, ca nu o sa ajung nicariei. Dar niciodata cineva apropiat, din familie, care ma cunoaste de cand am inceput sa ma formez ca si om nu m-a descurajat. Poate nu au crezut in mine de fiecare data, dar mi-au dat speranta si curaj. De aceea vreau sa ma concentrez asupra lucrurilor frumoase ale vietii, asupra a ceea ce stiu ca pot sa fac si sa nu mai las nimicurile sa imi ghideze viata. Pana la urma am ajuns la concluzia, vis a vis de blog, ca nu conteaza nici comentariile rautacioase si anonime, sau chiar din partea unora care nu m-au vazut macar o singura data, nu conteaza cine nu da share sau like sau nu ma are in blogroll.
Mereu vedem jumatatea golala a paharului, cand pe de cealalta parte sunt atatea lucruri frumoase. In ceea ce priveste blogul, in aproape un an de zile de cand l-am inceput am avut sentimente contrare, uneori poate nu am avut timp sa scriu ceea ce mi-am dorit, alte ori nu am avut nimic de spus si de multe ori am cautat sa scriu exact ce gandesc. L-am iubit, l-am urat, l-am adorat si l-am abandonat. Poate nu am fost in asentimentul tuturor mereu si deja cand investesti nopti nedormite in acest coltisor de internet, incepi sa ai alte asteptari. Aici cred ca a fost greseala mea, followerii vin si pleaca, la fel si un cititor constant, in momentul in care incetezi sa pui suflet se simte si se vede.
Atata timp cat sunt oameni care ma urmaresc, ma citesc, isi pun sperantele in giveawayuri si cat timp pot sa fac cativa oameni fericiti, prin premii sau cuvinte, cat primesc emailuri in care cineva isi rupe o bucatica din timpul lui sa imi spuna ca apreciaza ceea ce fac sau sa imi ceara sfatul, ar fi trebuit sa imi indrept privirea spre tot ceea ce fost frumos in tot acest an, spre toti oamenii minunati pe care i-am cunoscut cu ajutorul acestui blog. Restul isi pot vedea de treaba lor sau pot comenta pe la colturi, viata merge inainte, la fel si bloguletul meu. Si azi, mai mult ca oricand, berbecul din mine s-a ambitionat sa ridice aceasta casuta virtuala la un alt nivel, in timp, cu multa munca, pasiune si dedicatie.