Sa mai Fim si Buni!


Se spune ca cu cat imbatranesti devii mai constient ca nu esti vesnic si mai putin egoist. Si uite asa incepi sa dai una alta saracilor, un banut cersetorilor, un osic cateilor de pe strada si incepi sa realizezi ca cele mai frumoase cadouri si bucurii sunt cele pe care le faci, nu pe care le primesti. Am un mic proiect de suflet pentru a ajuta o fundatie care mi-a ramas la inima dupa ce am vizitat un adapost si am vazut cum lucreaza si cu cata daruire si rabdare le explica oamenilor importanta castrarii tutror animalelor insa despre acest lucru am sa va vorbesc in viitorul apropiat cand ma voi organiza cu un blogsale dedicat acestei cauze. Pana atunci vreau sa va prezint un ONG al unui bun prieten. A pornit de la ARAS (Asociatia Romana Anti Sida) cu programul Seara de Seara, a lucrat pentru ONU si acum si-a facut propiul ONG numit Carusel. Pe mine m-a uimit daruirea pe care am observat-o de-a lungul timpului a oamenilor implicati in aceste programe sociale. Trebuie sa fii tare si sa iti placa ceea ce faci fiindca lumea roz in care credeam ca traim are de fapt o parte foarte gri.


Ce face de fapt acest ONG? Carusel isi propune imbunatatirea calitatii vietii persoanelor consumatoare de droguri si alcool, celor care practica sexul comercial sau care au parteneri multipli, persoanelor care traiesc pe strada sau care provin din medii dezavantajate socio-economic, si a tuturor celor care sunt la risc de imbolnavire, marginalizare si excluziune sociala. Misiunea acestei asociatii este crearea unui mediu social activ, proactiv si reactiv in vederea promovarii si apararii drepturilor si libertatilor omului. Pe scurt ofera un ajutor tuturor acelora care au nevoie, chiar daca unii poate nici nu mai au glas sa il ceara sau nu mai au sperante ca ceva se mai poate schimba sau ca cineva le va intinde o mana de ajutor.

Va invit pe site-ul lor dragut carusel.org sa cititi despre proiectele pe care le deruleaza, despre campanii si de ce nu, poate contribuiti si cu donatii, oricat de mici sunt binevenite fiinca statul roman nu le ofera niciun ajutor, sau daca va doriti sa faceti ceva bun pentru altii in timpul liber puteti deveni voluntar. Si de asemenea, fiindca mi se pare un lucru demn de promovat, ar fi apreciat un share sau chiar sa spuneti mai departe pe retelele de socializare sau pe bloguri despre acest proiect, cu cat afla mai multa lume, cu atat sunt sanse sa contribuiti indirect la multe fapte bune si... chiar si asa se merita! Totusi viata are prioritate si toate fardurile si cosmeticele din lume nu inseamna nimic daca nu suntem buni si frumosi si pe interior. 

Hidroizolarea cu Spuma Pulverizabila


Sistemele poliuretanice sunt produse ecologice de inalta performanta ce se folosesc la izolarea termica, fonica si in hidroizolatii. Spuma poliuretanica, denumita de obicei "spuma pulverizabila" are multe aplicatii si utilizari, cele mai comune fiind izolarea completa a casei, izolarea acoperisului, izolarea termica si hidro a halelor industriale... si lista poate continua. Spuma pulverizabila ofera o foarte buna valoare de izolare si elimina infiltrarea aerului. Asigura o bariera continua impotriva inflitrarii aerului sau a apei, motiv pentru care acest material este unul din cele mai eficiente pentru termo si hidroizolatii terase, izolatii complete sau pentru izolarea asterialelor. Spuma poliuretanica este un material eficient si economic.
Spuma poliuretanica nu inceteaza sa ne surpinda, ea fiind cunoscuta in intreaga lume pentru durablitate si reducerea costurilor. Trebuie totusi sa fim constienti ca exista mai multe tipuri de spuma pulverizabila, variind atat la calitate cat si la pret. Daca inainte sa izolam locuinta cu spuma poliuretanica ne documentam cu privire la acest material, vom fi in stare sa alegem la final cel mai bun material. Tipurile de spuma sunt urmatoarele: cu celule inchise si cu celule deschise. Spuma cu celula inchisa este rigida si foarte buna daca se foloseste in constructii, calitati ce sunt oferite datorita celulelor inchise. Fiecare celula inchisa ce este pulverizata se va atasa de celula vecina, formand o structura precum cea a fagului de miere, lucru care imbunatateste structura oricarei suprafete pe care este aplicata.

Spuma cu celula deschisa este usoara si flexibila si pe langa faptul ca are o valoare R foarte buna, imbina si caracteristicile unei izolatii cu vata minerala sau thermofloc. Avantajul acesteui material spre deosebire de celalalte (thermofloc, vata minerala) il reprezinta faptul ca poate fi aplicata in orice loc, indiferent de lungime / latime, este mai usoara si totodata este un material mult mai bun atat pentru hidroizolatii terase cat si pentru termoizolatii acoperisuri. Avantajele oferite de spuma (orice tip) spre deosebire de celalalte materiale sunt urmatoarele: valoare R mare; izolare fonica; previne inflitrarea aerului sau a umezelii; este un material usor si rezistenta la varietatea conditiilor atmosferice.

Prin ce difera cele 2 tipuri de spuma? Spuma poliuretanica pulverizabila cu celula inchisa este superioara celei cu celula deschisa, printre primele beneficii numarandu-se o valoare R mai mare si o rezistenta mai ridicat la vaporii de apa sau la infiltrarea aerului. Ca dezavantaj am putea mentiona costul putin mai ridicat. Acum ca v-am facut o scurta prezentare a unuia din cele mai bune materiale pentru hidroizolatii terase si acoperisuri ramane la alegerea dumneavoastra sa achizitonati produsul potrivit. Iar daca sunteti in cautarea unei agentii ce se ocupa cu sistemele poliuretanice, nu-mi ramane decat sa va recomand firma Strike Cons, care intretine lucrari atat in Bucuresti cat si in alte regiuni ale tarii.

Hari si Florile Second Hand


Exista meserii pe care le faci din placere, le faci ca ti s-au impus într-o anumita conjuctura, le mostenesti de la familie sau pur si simplu le faci pentru ca altfel nu poti sa traiesti. Mereu ai nevoie de bani si de aceea, uneori închizi ochii si lucrezi ceea ce nu credeai ca vei fi vreodata în stare, te complaci în diverse meserii, sau pleci în cliseistica Spania pentru a te realiza. Dar ce face pentru a supravietui un om în România, trecut de 60 de ani, bolnav de sida, fara familie, fara casa si fara orice forma de venit pentru a trai de pe o zi pe alta?... Iata ca Hari, personajul nostru de azi, vinde flori la mâna a doua, daca îsi poate imagina cineva ca nu numai hainele sau mobilierul se poate vinde-cumpara "second hand". Viata de sarpe, asa cum si-o numeste el, e sumbra în orasul vivant, animat si plin de trecut si istorie. Simte ca nu mai are mult de tait si e trist, pentru ca nu are cui sa-i împartaseasca ultimele lui gânduri, ca nimanui nu îi va fi dor de el. Va fi un sarpe oarecare, ce într-o buna zi îsi va lasa pielea de sapre prin centrul orasului si nimeni, nici macar atunci nu o sa-l bage în seama.

"Domnisoara, un boboc? Domnisoara, un boboc?" te întreaba cu niste ochi negri milostivi dar totodata insitenti, Hari. Omul acesta, de vreo 60 de ani, înalt, uscat si saracacios îmbracat, vinde flori pe centrul orasului pentru a supravietui de pe o zi pe alta. Deja sunt 15 ani de când face aceasta meserie care nu-i face placere, dar pe care o accepta, pentru ca este singura la care are acces. Îl cheama Emilian Novac, dar pentru sibieni este pur si simplu Hari: "Hari mi se spune ca-s brunet, adica negru. Eu nu ma supar ca mi se zice asa, ma supar doar ca nu mi se cumpara marfa". În fiecare dimineata, Hari îsi face rost de florile-rebut-de la un vânzator din piata de la Teatru, pe care le cumpara la un pret si le da putin mai scumpe. Scumpe, vorba vine, caci doar la el gasesti firul de narcisa cu 50 de bani. Ziua se plimba pe strazi, intra în cafenele si restaurante si serveste fara insitenta marfa lui. Miros de gogosi pe stomacul gol Azi Hari sta pe o banca pe bulevardul Balcescu si tine între picioare o galeata de plastic verde, plina cu apa, în care are câtiva trandafiri.

Ce-i drept, acestia sunt putin ofiliti si lipsiti de gingasie, dar spera sa îi vinda. Pentru ca azi înca nu a mâncat. Si este deja opt seara. Dar se multumeste pentru moment cu mirosul din preajma gogseriei unde s-a oprit. Adulmeca mirosul gogosilor calde si priveste peste drum de el, unde, câtiva copii învata sa danseze cu un club sportiv pasi de cha cha cha. Daca nu cumperi si te uiti mai lung la el si la florile chinuite din galeata, Hari intra în vorba cu tine. O sa îti spuna lucruri socante, si poate o sa-l crezi nebun. Sau poate ca nu. "Eu n-am casa, n-am masa. Eu nu stiu ce e ala cearsaf, ce e aia o perna". "Sunt un handicapat", îmi repeta obsesiv Hari. Gesticuleaza non stop si vorbeste cu gura strânsa, de rusine sa nu i se vada gingiile. Dinti nu mai are decât vreo patru în partea de sus: "Eu nu i-am vândut ca alti cersetori, ci mi-au fost smulsi de serpii din Sibiu" îmi spune el trist (notiunea de sarpe, pe care tot mi-o repeta, reprezinta tot ce e rau si nociv si corupt si într-un fel sau altul terorist în lume. 
Are o boala incurabila de care vorbeste fara teama: "Când am fost mic am luat-o. De unde, nimeni nu stie. Ai mei nu m-au dat la scoala pentru ca le era rusine iar ceilalti copii, daca nu fugeau de mine, ma bateau". Te previne de la începutul discutiei ca el are sida. Iar daca ramâi de vorba cu el, si dupa ce ti-a spus acest amanunt, va fi foarte fericit ca îl baga si pe el cineva în seama. Macar tu. Ca în evidenta Sibiului nu exista. Nu are buletin, locuinta, asigurare medicala. Iar pentru ca nu are acte, nu are acces la medicamente, la asistenta sociala, la nimic. Nimeni nu se leaga de el, nici macar politia comunitra în noptile în care Hari mai tine predici la luna despre bolile lui. Nu are decât flori în fiecare dimineata si câteva felii de pâine pâna la sfârsitul zilei în stomac, în cazul în care vinde ceva: "Eu n-am casa, n-am masa. Eu nu stiu ce e ala cearsaf, ce e aia o perna. Ce e un cutit, ce e o lingura. Eu manânc atât si cu mâinile", si îmi arata 4 cm de aer între doua degete de ale lui, negre, zbârcite si foarte subtiri.

Fericirea lui Hari: chistoacele de Viceroy si zâmbetul femelior Hari si-a pierdut sotia si cei doi copii din cauza saraciei, nu are bani si nu are prieteni. Cine ar avea nevoie de un vagabond si pe seadupra suferind? Cu toate acestea, Hari îsi ia fericirea din lucruri marunte: din chistoace de Viceroy gasite pe jos, sau când floarea vânduta de el aduce un zâmbet pe chipul unei femei: "Mari smechere si femeile astea, mai ales când tipa de bucurie. Niciodata nu stii daca mimeaza sau chiar sunt nebune"... Hari nu a mai tinut în brate o femeie de 20 ani, dar îi face pe alti sute de barbati sa-si strânga în brate iubitele, prietenele, sotiile. Floarea simbolica pe care o vinde, apropie oamenii. Dar pe el de cine îl apropie? Din pacate nu-l apropie de nimeni, dar Hari devine pur si simplu martorul tuturor cuplurilor din Sibiu care mai au un pic de romantism în ele. Cine mai cumpara azi flori, când poti sa i-o trimiti virtual pe mail?... "Nu stiu ce e internetul, probabil e un alt "sarpe" cu coada..." îmi spune Hari într-un moment de luciditate.

Caci când esti cu el, nu sti daca e ametit sau e treaz, daca e lucid sau viseaza. Caci el doarme în picioare, cu ochii deschisi, ca nu cumva, cineva sa îi fure marfa. Un an, o camasa Ma uit atenta la el: are o camasa verde, neagra la guler, pe care, o poarta de un an de zile. "Nu mai dau nimic jos de pe mine, ca odata mi-am lasat o geaca jos si mi-au furat-o cersetorii, de parca eu nu as fi de al lor". La mâna are un ceas cu o curelusa maro si la blugi o curea din piele, tot maro. Aceasta este avutia lui, plus galeata de plastic. Asa traieste Hari de pe o zi pe alta, doarme pe unde apuca, si mânânca din mila trecatorilor. Hari nu na întinde mâna goala sa cerseasca. Va avea mereu o floare la el, cât de pricajita si ofilita, dar nu va accepta sa primeasca ceva fara sa fii dat ceva în schimb. Tocmai de aceea este un cersetor cu o porecla, un individ, care doar crede ca este nebagat în seama de noi, trecatorii. Si chit ca nu ne aratam, dar gestul lui, "Domnisoara, un boboc?" ne bucura si ne face ziua mai senina.