Clubul Putregaiurilor


Cartea ce m-a atras prin titlul macabru “Clubul putregaiurilor” poate fi considerata un bildungsroman, evidentiind etapele de maturizare ale adolescentului idealist care pe parcursul maturizarii isi va da seama ca nu orice zboara se mananca, nu toate basmele se implinesc, nu toata viata este o copilarie nesfarsita, nu tot ce este teorie este si lege. Locul central este ocupat de un grup de adolescenti care incearca sa-nteleaga lumea din perspectiva lor nefiind ajutati de parinti in aceasta situatie, aflati la varsta ingrata a primelor amoruri, idealuri, tradari, care isi petrec timpul compunand la chitara sau facand reportaje pentru revista scolii. O carte scrisa in ritm alert, cu un umor englezesc, despre "incomoda" perioada a trecerii de la copilarie la adolescenta, naratorii schimbandu-se de la un capitol la altul oferind posibilitatea perceperii unei lumi “rotunde”. Anglia in anii ’70, cu rockul in floare si ceva hippie. Cartea poate fi considerata si un roman istoric. Evenimentele sunt bazate pe fapte reale: societatea cuprinsa de greve, cu sindicatele in ascensiune, cu conflicte interetnice si rasiale... 

Ceea ce mi-a plăcut poate cel mai mult la Clubul Putregaiurilor e că îţi dă posibilitatea să hotărăşti subiectul, să alegi despre ce vrei să fie. În fiecare propoziţie se ascunde dragoste, umor, tristeţe sau revoltă, textul abundând în sentimente şi opinii. În linii mari romanul, al cărui titlu este inspirat dintr-un cântec al formaţiei Hatfield and the North, dar şi dintr-un joc de cuvinte, prezintă viaţa unor tineri din Birmingham în anii '70. Printre întâmplările mai mult sau mai puţin stereotipe ale vieţii de adolescent, Coe strecoară şi o mulţime de subtilităţi. Apar trimiteri la situaţia evreilor din Danemarca anului '43, se insistă mult asupra grevelor din Grunwick, a nedreptăţii în care era înecată muncitorimea în anii '76-'78 dar şi asupra atentatelor teroriste ale IRA în urma cărora prea mulţi nevinovaţi şi-au pierdut vieţile. Admitând că poveştile nu se termină niciodată. "E-n firea lucrurilor. Poţi să alegi un moment şi să pui punct. Un moment dintr-o mulţime". Finalul romanului constă chiar în anticiparea unei continuări.

Avem Nevoie de Informatii


Lipsa de informatii naste monstri, intr-o lume in care totul se misca atat de repede, in care totul se schimba, in care viata noastra depinde de evolutia serviciilor, societatii, tehnologiei... Este de datoria noastra sa ne informam in orice moment si cu privire la orice ne afecteaza viata si modul de a trai. Este normal sa urmarim stirile din viata de zi cu zi, chiar daca nu ne place politica si nu vrem sa ne implicam in acest subiect, chiar daca nu suntem oameni de afaceri, pe toti ne priveste intr-o masura mai mica sau mai mare modul in care cresc taxele, cum scade TVA-ul, ce se intampla in jurul nostru, pentru ca orice mic detaliu este o piesa dintr-un angrenaj mai mare. Este normal sa citim ziare, sa rasfoim printre miliardele de pagini cu informatii de pe internet, sa cautam site-uri cum este si informatii.info unde lucrurile interesante conteaza, unde te poti abona informatiile care te intereseaza vin structurate si contribuie la schimbarea in bine a lucrurilor ce pot fi schimbate. 


Ca parinti avem obligatia sa ne informam despre optiunile de educatie si studiu pentru copiii nostri, despre programe de vaccinare, despre maladii, despre evitarea pericolelor. Ca medici avem obligatia sa ne informam si sa ne mentinem tot timpul la curent cu noutatile din ramura noastra, cu tratamente noi, experimentale sau brevetate, cu teste, cu perspectivele medicinii. Ca jurnalisti avem obligatia de a verifica informatia, inainte de a publica aberatii neverificate sau povesti incredibile, avem obligatia de a solicita puncte de vedere opuse pentru a echilibra un articol de informare, avem obligatia de a verifica zvonurile din trei surse inainte de a le arunca in online sau de a le tipari. Ca oameni trebuie sa ne informam in legatura cu tot ce priveste viata noastra, de unde venim, cum sa traim cat mai corect si cat mai sanatos, cum ne putem ajuta pe noi insine, catre ce ne indreptam. Informatia este totul si niciun om neinformat nu poate avea pretentia de a fi luat in serios in contextul vietii de zi cu zi in care traim...

Poveste de Dragoste Discreta si Tandra


Cineva incerca sa vada teiul printre pleoape. Reconstituia doar imaginea unei mizerabile aratari vegetale. Teiul era pe jumatate uscat. Sau poate nu era tei? Nu conteaza. Mai avea si trunchiul rasucit aiurea si plin de tot felul de noduri. Ca un carnat de la mall. Cum faceau aia carnatii... asta-i alta socoteala. Cu cata grija alegeau matele, apoi carnea, apoi mirodeniile... Personajul sta pe banca si-si aminteste... Teiul a fost taiat acum un an. Cerul are burta innegurata. Poate ca in curand va ninge. Bate si un vant destul de rece. Atinteste cu privirea buturuga si il cuprinde o tristete nelamurita. Nevasta-sa e in pub, se chinuie cu ping-pongul ala pe care candva si el il intelegea, doar o invatase si pe ea, pana a cunoscut... masinile. Stie bine ca nici ea nu-i mai breaza. Singur in parc pe vremea asta, se simte linistit. Poate sa-si motaie gandurile fara sa fie sacait de apropouri sau observatii sau ironii. O mai fi el barbat? Ce-a mai ramas din el? Senzatia de foame.