Cineva incerca sa vada teiul printre pleoape. Reconstituia doar imaginea unei mizerabile aratari vegetale. Teiul era pe jumatate uscat. Sau poate nu era tei? Nu conteaza. Mai avea si trunchiul rasucit aiurea si plin de tot felul de noduri. Ca un carnat de la mall. Cum faceau aia carnatii... asta-i alta socoteala. Cu cata grija alegeau matele, apoi carnea, apoi mirodeniile... Personajul sta pe banca si-si aminteste... Teiul a fost taiat acum un an. Cerul are burta innegurata. Poate ca in curand va ninge. Bate si un vant destul de rece. Atinteste cu privirea buturuga si il cuprinde o tristete nelamurita. Nevasta-sa e in pub, se chinuie cu ping-pongul ala pe care candva si el il intelegea, doar o invatase si pe ea, pana a cunoscut... masinile. Stie bine ca nici ea nu-i mai breaza. Singur in parc pe vremea asta, se simte linistit. Poate sa-si motaie gandurile fara sa fie sacait de apropouri sau observatii sau ironii. O mai fi el barbat? Ce-a mai ramas din el? Senzatia de foame.