Despre Oameni Frumosi


Incep aceasta postare prin a spune ca imi pare tare rau ca nu am mai scris demult despre o noua carte buna, ce merita citita, dar in ultima vreme  in listele mele de lectura s-au aflat carti de critica literara, romane englezesti din perioada victoriana, tragedii grecesti, romane din perioada interbelica, teorie literara si vestitele epopei ale lui Homer, Iliada, Odiseea, Eneida (pe care le-am dus la capat, cu eroism si cu mandrie). Nimic din toate astea nu cred ca v-ar fi invitat la lectura. Dar, printre atatea carti "de citit", mi-am gasit timp si pentru un autor pe care voiam sa il descopar de mult timp. Este vorba despre Dan Puric. Probabil multi dintre voi il cunosc pe actorul Dan Puric, pe scriitorul Dan Puric, pe oratorul Dan Puric sau poate, pe omul Dan Puric. Eu l-am descoperit ca orator si ca scriitor si da, pot afirma ca m-a convins ca este un "om frumos", asa cum spune el insusi. Tocmai de aceea astazi o sa recomand cartea lui, "Despre omul frumos", un sumum al interviurilor, prelegerilor si al meditatiilor sale care ne fac sa cautam in jurul nostru, la inceput stingheri, dar apoi indrazneti, oameni frumosi. 


Va invit sa cititi un paragraf si apoi sa decideti singuri daca merita, sau nu, sa continuati: "A vorbi despre Omul Frumos in contextul in care traim, intr-o lume mutilata, a omului urat, intr-o lume schilodita, intr-o lume confuza, pe care, iata, o gustam din plin, ce provocare extraordinara! Lumea de azi se gaseste intr-un continuu proces de uratire. In noul imperiu al uratului, frumosul este doar o amintire, care abia mai murmura sub marsul triumfal al unei lumi schilodite, aflata in plina ofensiva. Omul Frumos este ultimul strigat de salvare, este ultima reduta a umanitatii, in lupta cu oceanul de neomenesc care vine. Omul Frumos este ultimul suspin hristic pentru o lume aflata in cadere definitiva. De fapt, lucrul cel mai important, in epoca pe care o traim, este sa avem capacitatea sa recunoastem Omul Frumos. Omul Frumos nu mai este la moda. La moda este omul util, la moda este omul eficient".

Apogeul si Declinul automobilului ARO


In cazul in care nu stiai, ARO a fost singura companie de automobile exclusiv romaneasca, si care a reprezentat un nume important la nivel international in acea perioada la categoria masinilor off-road. Avand sediul de productie in localitatea Campulung Muscel, povestea ARO incepe la finalul celui de-al doilea razboi mondial, desi primul succes comercial al companiei a survenit abia in anul 1965 cand s-a dat startul exporturilor modelului M461 in China. Faptul ca ARO reprezinta un adevarat automobil al poporului reiese pana si din numele companiei care consta de fapt intr-un acronim semnificand “Automobil Roman” sau “Automobil Romanesc”. De-a lungul timpului, filosofia din spatele activitatii companiei ARO nu s-a schimbat prea mult, aceasta mizand in primul rand pe confort pentru drumuri asfaltate si pe o rulare cat mai buna pentru teren accidentat. Ingenerii din spatele acestei masini au reusit in mod uimitor sa ridice aceasta masina la standardele cele mai inalte din acea perioada, atribuindu-i o suspensie independenta pentru off-road si un post de conducere ergonomic pentru cresterea confortului pe sosea. De altfel, celebrul Mercedes-Benz G-Class a fost lansat pe piata abia in 1979, la aproximativ sapte ani de la punerea in vanzare a automobilului ARO 24. Tocmai din acest motiv, au existat foarte multe zvonuri in legatura cu originalitatea automobilului lansat de catre nemti, dar in ciuda asemanarilor vizibile, nu s-a putut dovedi pana acum daca acestia au copiat design-ul ARO 24 sau nu.


Conform Best Tires, automobilele ARO de atunci beneficiau de o geometrie 3d impecabila, directia si stabilitatea acestora fiind unele dintre principalele lor puncte forte. Mai mult decat atat, pentru constructia modelului ARO 10, un off-roader de dimensiuni mai mici, s-au folosit piese de la automobilul Dacia 1300, fapt care a dus la o eficientizare si a productiei, dar si la scaderea costurilor pentru reparatii. Se cunoaste deja faptul ca ARO 10 a fost principalul rival al automobilului rusesc Lada Niva cu care a concurat pe pietele cele mai mari din Europa de est, dar si in tari occidentale precum Italia, Germania sau Franta. Pana la inceputul anilor ’80, succesul ARO la nivel mondial era un fapt, automobilul romanesc situandu-se pe locul al patrulea in topul celor mai bine vandute masini de teren din lume, dupa Jeep, Land Rover si Toyota. Cu toate acestea, in anii post-decembristi, ARO a inregistrat un declin vizibil datorat coruptiei si proastei administrari care au dus practic la disparitia totala a acestui automobil, motivul de mandrie de altadata al Romaniei pe plan international. Putem spune chiar ca, daca lucrurile ar fi stat diferit, iar productia si modernizarea acestui automobil ar fi continuat, ARO ar fi putut sa ramana in continuare un jucator important pe piata SUV-urilor moderne. 

Micutul Geniu Dirijor


Matei Bucur Mihaescu este cel mai tanar dirijor din Romania. La 13 ani si-a infiintat orchestra, la 10 ani a fost numit "micul Mozart", la 7 ani compunea. Refuza sa emigreze! A doua zi dupa ce micul Matei a fost admis la Liceul de Muzica George Enescu, mama a primit un telefon. Era domnul director, tot repeta pe fir cuvantul "geniu". "Sa stiti ca toti profesorii nostri l-au auzit si sunt absolut incantati ca s-a nascut un nou geniu al muzicii", zicea. La vremea aceea Matei Bucur Mihaescu din Bucuresti avea sase ani.  Pana acum trei ani nu daduse nici un semn ca l-ar pasiona muzica. Sigur, pe la doi ani stia literele, la patru ani vorbea perfect engleza, dar atat. Si mai iubea masinutele: "Avea niste masinute mici de colectie. Se aseza pe jos si se uita la ele minute in sir, de la nivelul rotilor. Apoi, pe strada, recunostea toate marcile de masini, dupa diferite detalii". Pana intr-o zi, cand bunicul, compozitor cunoscut, l-a pus in fata pianinei. 


Mama s-a opus: "Lasa, in copilarie m-ai chinuit pe mine destul cu muzica, sa nu-l chinuim si pe el". "Hai, totusi, sa incercam", a insistat bunicul. I-a testat urechea si i-a adus si profesoara. "Nu spunem ca e nepotul meu, sa nu fie subiectiva", a decis el. La al treilea curs cu profesoara, Matei canta deja la doua maini ca si cum ar fi facut asta dintotdeauna. Avea trei ani jumate pe atunci. La 7 ani la Liceul de Muzica deja compunea piese de muzica clasica. Era cel mai mic compozitor de acolo. Tot atunci sustinea recitaluri o ora, o ora jumate in fata publicului. Enorm pentru un prichindel. La 10 ani, criticii deja il numeau "micul Mozart", "micul Bach" si "al doilea George Enescu". S-a intamplat dupa concertul de la Ateneu, cand a sculat o sala intreaga in picioare. A devenit, atunci, cel mai tanar muzician roman care a concertat pe scena Ateneului.

Ganduri Translucide


Lucrurile transparente devin cu trecerea vremii translucide, opace. Ce-ar fi sa inversam sageata transformarii, astfel incat timpul sa faca tot ce-i opac initial, in translucid? Pamantul traslucid sa ne arate comorile sale, corpul nostru, translucid devenit la maturitate, sa-si arate frumusetea sufletului? Oare toti am ramane la fel de mandri de noi? Cum am fi descoperind adevarul despre sufletul nostru, crezut a fi perfect, dar in care sa putem citi ca intr-o carte deschisa? Cata umbra si cata lumina am descoperi? Acum cei de sus isi apara dosul, iar o parte din cei de jos se catara neonorabil spre cloaca unde probabil le era si inainte locul. Acestia din urma in ascensiunea lor penibila au infundat gatuirea prin care timpul cernea valorile si servesc... 


Servesc de minune mentinerea acestei stari din ce in ce mai de nesuportat. Cei de sus traiesc in transa, lipsiti de luciditate, crezandu-se vesnic intr-un mediu translucid, asta insemnand ca desi sunt in transa, se cred lucizi. Stiai ca esti in transa, dar in acelasi timp erai perfect lucid. Nu te pricepeai sa explici starea in care te valatucise acea banala intamplare. Priveai, cu ochi mijiti de somn, cum trupul ei devenea translucid, cum se indeparta incet de gandul tau mistuitor. Ca intr-un joc de copil, ea era din ce in ce mai ”rece”, parca tot mai departe de tine. Palmele i le vedeai mai bine, insa nu iti era clar daca le-ntindea tematoare, crezand ca te pierde, sau daca incerca sa se protejeze de avantul tau.