Lucrurile transparente devin cu trecerea vremii translucide, opace. Ce-ar fi sa inversam sageata transformarii, astfel incat timpul sa faca tot ce-i opac initial, in translucid? Pamantul traslucid sa ne arate comorile sale, corpul nostru, translucid devenit la maturitate, sa-si arate frumusetea sufletului? Oare toti am ramane la fel de mandri de noi? Cum am fi descoperind adevarul despre sufletul nostru, crezut a fi perfect, dar in care sa putem citi ca intr-o carte deschisa? Cata umbra si cata lumina am descoperi? Acum cei de sus isi apara dosul, iar o parte din cei de jos se catara neonorabil spre cloaca unde probabil le era si inainte locul. Acestia din urma in ascensiunea lor penibila au infundat gatuirea prin care timpul cernea valorile si servesc...
Servesc de minune mentinerea acestei stari din ce in ce mai de nesuportat. Cei de sus traiesc in transa, lipsiti de luciditate, crezandu-se vesnic intr-un mediu translucid, asta insemnand ca desi sunt in transa, se cred lucizi. Stiai ca esti in transa, dar in acelasi timp erai perfect lucid. Nu te pricepeai sa explici starea in care te valatucise acea banala intamplare. Priveai, cu ochi mijiti de somn, cum trupul ei devenea translucid, cum se indeparta incet de gandul tau mistuitor. Ca intr-un joc de copil, ea era din ce in ce mai ”rece”, parca tot mai departe de tine. Palmele i le vedeai mai bine, insa nu iti era clar daca le-ntindea tematoare, crezand ca te pierde, sau daca incerca sa se protejeze de avantul tau.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu