Masinuta

Mi-am luat masina. Dupa vreo 37 de ani in care am considerat ca nu e necesar, mi-am luat permisul auto. Dupa alti 8 ani, in care am sofat doar de doua ori, a doua oara cu o magistrala tamponare cu o masina parcata, mi-am luat un Twingo... De fapt, m-am pricopsit cu el , fiind mai mult daruit de un amic, care il tinea pentru piese. Nu a fost dragoste la prima vedere caci simteam ca am o adevarata fobie de sofat dar mereu auzind de la toata lumea: “Nu pot sa cred!” am zis sa bifez si asta in viata mea. Masina arata jalnic caci statuse afara aproape doi ani, iar proprietarul ii mai lua cate o piesa atunci cand avea nevoie. Cu toata strangerea de inima, gandindu-ma la responsabilitatea sofatului, simteam ca trebuia sa-i redau viata de dinainte de a fi trasa pe dreapta, asteptand sa fie dezmembrata. Era ca o fiinta, care avea ceva probleme de sanatate iar eu ma simteam dator sa o fac sa zburde iar plina de energie pe sosele patriei si mai voiam sa fiu si-n trendul topului 10 pasiuni pentru barbati puternici acolo unde una din pasiuni era colectionarea de masini vechi!

Eu zic ca e un inceput bun. Vehiculul era de prin ’97 si parea a fi o masinuta pentru copii sau o masinuta cu pedale caci observ ca nici baterie nu are... Intru pe un site de produse pentru copii si vad ca sunt vehicule electrice: atv-uri, kart-uri, masinute electrice cu acumulatori mai performante decat noua mea achizitie! Cred ca prind si o viteza mai mare caci a mea, dupa cum am mai spus nici baterie nu avea. Asa miniona, neagra, prafuita si plina de frunze era ca un miniexcavator adus de pe un santier de constructii... Ma opresc sa o mai fac de ras si sper sa o fac sa arate ca un vehicul demn de indemanarea mea de sofer. Gandesc ca nu e cea mai potrivita paralela caci stiu ca am doua maini stangi ”dibace” si doar doua picioare in conditiile in care sunt trei pedale... “Viata e complexa!” imi zic si trec, zi dupa zi, la refacerea functionalitatii si a imaginii varfului de tehnologie auto frantuzesti din anii ’90. Printre picaturi imi iau si ore de sofat la o scoala de soferi. Se pare ca totusi sunt bun caci evit doua tamponari usoare si un preinfarct al instructorului, pe care il aud ca-mi spune cu usurare dupa sedinta de tortura pe care i-am dat-o: “ Esti un elev de nota... (suspans, ochii mariti, se aud tobele care prelungesc starea de tensiune)... sapte!”. Rasuflu usurat si-n mintea mea ma consider atat de bun, incat spiritul meu de samurai ma anunta ca de maine voi sofa singur! Totusi, noaptea fiind un sfetnic bun, imi sun un prieten dispus sa ma sfatuiasca si sa suporte calvarul stilului meu de sofat apropiat de cel al unui kamikaze pornit in misiune!

Ma urc la volan si urmez ritualul: scaun, oglinzi, centura. Imi ies toate excelent, mai putin plecarea! Amicul pare exasperat, dar imi spun ca mi se pare caci ma gandesc ca nici nu am plecat de pe loc. In sfarsit pornim, dupa un sfert de ora de zdruncinaturi si de explicatii si de o parte si de alta. Incet, circa 5 km/ora, reusesc sa-mi salut toti vecinii din bloc, care grabindu-se la munca mi se parea ca trec in viteze ametitoare pe langa mine... Uraaa, inving inertia! Cateodata, mi se pare ca si gravitatia si sper sa nu ating prea multe G-uri! In sfarsit, reusesc, zi de zi, sa-mi cladesc increderea in sofat si chiar si pasiunea pentru masinuta mea! Nemaidepinzand de nimeni, imi iau familia si cu catel (un bichon havanez, ce raspunde la numele de Toby), cu purcel (transat, numai fleicute), ne deplasam fericiti la padure. Liniste. Admir vehiculul ce m-a adus in sanul naturii si-l aseman cu o masinuta electrica cu acumulatori. Deh, the next level... Din zare se apropie un ritm de”... Ca la Amsterdam!” Woops! Trebuie sa plecam! Incep sa ma indragostesc de masinuta mea!

Maidanezii

Dintotdeauna s-a stiut ca, ceea ce-ti este interzis, te incita si mai mult sa faci. Facand analogia, stai si te gandesti de ce, mereu apar legi noi si noi. In curand, va fi interzis prin lege sa respiri si atunci, sa vezi ce vom sta toti pe la colturi pentru o gura de aer... si sa vezi adrenalina dracului. E o chestie pe care n-am inteles-o in ceea ce priveste chestia asta cu evolutia asta. Evoluam pana ce ne stricam de tot... Anyway, stateam zilele trecute si ma gandeam la taraboiul asta cu eutanasiatul cainilor vagabonzi de pe strazile marilor orase romanesti. Taberele sunt impartite in doua, foarte clar. Aia care vor cu orice pret ca maidanezii sa dispara de pe strazi, si cei ce militeaza pentru drepturile saracelor fiinte, neajutorate. Si ma uitam la militantii astia, fiinte dintre cele mai ciudate. Si-am mai vorbit io despre o chestie d-asta intr-un articol mai vechi, in care vorbeam despre clisee. Nu-i vezi si pe ei niste oameni normali (normali din punct de vedere al majoritatii). Fie-s imbracati nu-stiu-cum, fie vorbesc nu-stiu-cum, fie au trei ochi si tot asa. Dar, nu despre ei vorbesc aici. Din punctu' meu de vedere, chestia cu maidanezii e simpla: asa cum in natura, fiecare fiinta are instinctul ala de supravietuitor sau cum s-o numi de, atunci cand este atacata, riposteaza, cam la fel ar putea fi si in cazul nostru. 

Vine javra, te musca, ajungi pe la urgente, se lasa cu copci sau mai-stiu-eu-ce, dar, dupa ce-ai terminat, te duci frumos si-i dai jogodiei in cap. Sa crape! S-a dat la tine, adio! Si sa intre in vigoare si legea cu eutanasierea, pentru ca, la un moment dat, tot tinandu-i in brate, cainii vor ajunge sa fie mai numerosi decat oamenii. Si cu toata exagerarea de rigoare, nu e bine deloc. Evident, exista clasicul schimb de replici dintre tabere. Unii vin cu "sunt si ele fiinte si au drepturi ca noi si, n-au nicio vina pentru faptul ca nu pot sa vorbeasca...", in timp ce ceilalti vin cu "sa te vedem ce faci atunci cand o javra te va musca pe tine sau pe copilul tau". Eu unu', vorbesc din perspectiva omului muscat de un caine. Martore imi sunt cicatricile de pe ambele maini cu care voi trai toata viata. Si nu, nu m-am dus dupa sa-i dau javrei una in cap, pentru ca m-a muscat din vina mea... n-are cainele vina ca nu suporta mirosul de alcool. Dar, daca ma musca din senin, sa fii sigur ca, a doua zi, lupu' nu mai traia. Atat timp cat sunt pasnici, ar trebui lasati in pace cainii comunitari. Dar, in clipa in care au devenit violenti, mai ales din senin, atunci ar trebui exterminati. Totodata, inmultirea lor trebuie controlata.

Gustari vs Regim

Intodeauna cand incepeti un regim partea complicata, pe langa mancatul sanatos si putin consta in abtinerea de la micile gustari de pe parcursul zilei. Pentru ca de obicei gustarile sunt alcatuite din dulciuri sau produse de patiserie mult prea bogate in calorii sfatul tuturor din jur este sa le eliminam din alimentatie cu totul ele reprezentand dusmamul oricarei intentii de a slabi. Totusi sunt oameni de stiinta, precum cei din spatele elaborarii produselor Herbalife care la randul lor au fost in pozitia dumneavoastra de a abandona micile pofte culinare sau au vazut in jurul lor alte persoane luptandu se cu acest lucru si stiu cat de greu si neplacut este. Tocmai de aceea gama de produse Herbalife cu programele sale pentru slabire nu doreste sa impuna asa ceva. Decat sa supuna persoanele aflate in programele de slabire la greutatea renuntarii la gustarile dintre mese, acestia au preferat sa integreze in dietele fiecaruia, in functie de metabolism, cateva gustari sanatoase Herbalife ce nu contin ingrediente nesanatoase sau care va pot impiedica slabirea dar care compenseaza ceea ce "rontaiati" inainte. Programele de slabire Herbalife, pana la rezultatul spectaculos de scadere in greutate au ca scop si mentinerea confortului psihic, deoarece un psihic bun ajuta mult mai mult cura de slabire si rezultatele finale decat unul aflat in depresie. Se incearca pe cat posibil ca pacientilor sa nu le fie interzis consumul de cate ceva dulce sau de gustari intre mese. Bineinteles, dulciurile si gustarile permise sunt tot produse bio ce fac parte din program, dar este oricum mult mai mult decat daca ar lipsi cu desavarsire. Cum programele Herbalife sunt mai mult un stil de viata decat un regim, pe parcursul lor este imposibil sa nu intampinati si probleme in viata de zi cu zi, greutati, stres sau oboseala iar atunci corpul si creierul cer o recompensa pentru a putea functiona in continuare. Aceste gustari sanatoase Herbalife sunt exact ceea ce aveti nevoie fara sa fie cazul sa "trisati".

Ce este un Blog

Blogul are mai multe definitii, insa cea mai buna dupa majoritatea utilizatorilor este cea de "website care contine insemnari ordonate intr-o ordine invers cronologica,cele mai noi pe prima pagina". De asemenea, blogul este o pagina de internet construita pe o platforma gratuita (wordpress, blogspot, blogoree, etc) cu un format standard ce contine header, footer, continut si unul sau doua sidebaruri in partea dreapta pe care informatiile (postarile) sunt afisate in ordine invers cronologica, in general intretinuta si editata de o singura persoana, pe care se poate gasi cea mai larga gama de informatii cum ar fi stiri de actualitate, opinii ale vizitatorilor chiar si pasiunile autorului. In Romania blogul este perceput drept un site personal, dar pentru ca aceste bloguri sa castige bani este necesar relativ o tema (cum ar fi despre vanzari personale, diferite cursuri si invataturi, etc). 

De exemplu un blog care contine, sa zicem, informatii despre medici renumiti, servicii hoteliere, sau chiar informatii despre diferite mancaruri din acel oras, care ar putea fi foarte interesante pentru cineva din afara acelui oras si cauta un local unde ar putea sa manance pe gusturile lui. In iunie 2003 firma Google a lansat AdSense, un serviciu de publicitate prin care face legatura intre cei care au nevoie de publicitate si site-urile specifice fiecarui domeniu, astfel posesorii ar putea castiga bani. Printre avantaje se numara costul de intrare mic cum ar fi platformele wordpress sau blogspot unde totul este gratuit, sau cu un site prorpriu, investitia initiala plecand cam de la 50$. Mai multe detalii de la bloggerii din Romania puteti afla pe site-ul forumul blogoree. Cele mai renumite bloguri sunt cele ale politicienilor ca Adrian Nastase, Miron Mitrea, Calin Popescu Tariceanu, Elena Basescu sau Elena Udrea unde acestia fac declaratii, care sunt apoi preluate de mass-media. Deasemenea si blogurile vedetelor Serban Huidu, Mircea Badea, Delia Matache, Victor Ciutacu sau Tudor Chirila care nu se lasa mai prejos, acestia fiind doar cateva personalitati cautate de bloggeri.

Marturii de Nunta Eco

Nunta este un prilej de bucurie si petrecere atat pentru cei ce urmeaza sa si declare dragoste eterna si respect precum si pentru apropiatii lor. Cu totii stim ca o nunta se organizeaza greu avand in vedere toate detaliile ce trebuiesc puse la punct din timp, astfel cand incepeti organizarea evenimentului trebuie sa tineti cont de foarte multe lucruri micute dar care vor condimenta evenimentul pentru  a-l face unic. Pe langa locatie,meniu, fotograf, dj, toata tinuta mirilor trebuie ca cineva sa se ocupe si de decor.  Acesta are o mare importanta deoarece  va crea atmosfera in care se va desfasura petrecerea si trebuie sa fie unul in care toata lumea sa se simta bine, destinsa. Decorul este conturat de aranjamentele florale ce intampina invitatii la intrarea in restaurant precum si aranjametele de pe mese. Acestea din urma sunt  insotite de marturii nunta ce simbolizeaza cadouri, amintiri din partea mirilor pentru fiecare dintre invitati. Marturiile pot fi atat mici obiecte cat si felicitari sau alte atentii la alegerea mirilor. Marturiile de nunta se pot personaliza in functie de persoana careia sunt adresate incat sa devina o amintire intima. Daca nu doriti sa va complicati puteti opta pentru varianta traditionala de saculeti sau cutiute in care sa asezati cateva bomboane albe (migdale glazurate). Pentru cei care doresc ceva special pe siteurile dedicate acestor tipuri de evenimente gasiti intodeauna idei de unde va puteti inspira si fie le puteti comanda fie le puteti crea chiar dumneavoastra. Daca sunteti un cuplu ce iubeste natura iar petrecerea se desfasoara deasemenea in aer liber si va doriti pentru invitati ceva deosebit puteti alege marturiile eco. Marturiile de nunta eco de obicei contin fragmente din natura precum  frunze de toamna, flori uscate, batoane de scortisoara, spice de grau, sau chiar scoici in cazul unei nunti desfasurate pe malul marii. Toate aceste atentii sunt insotite de bombonele traditionale, de felicitari sau lumanari decorate manual ceea ce fac ca marturiile dvs. sa fie cu totul unice iar invitatii sa plece de la petrecere cu o amintire draga.

Zmeul Meu

L-am gasit intr-o zi pe la amiaza, pe o strada din apropierea casei mele. Nu mai vazusem in viata mea unu adevarat vreodata. Era din colaje de ziare si hartii creponate, foarte colorat si cu doi ochi uriasi in partile laterale. Nu era mare. Cativa centimetri de-a lungul si de-a latul, sub forma literei V. Si era atat de frumos! Parea a fi o pasare lovita, cazuta de undeva. Avea cu aripile sifonate si calcate de nepasatori. Cum de nu l-a gasit nimeni pana acum? Pe ochii lui negri avea doua picaturi de roua, mi se pareau ca-s vii. L-am luat in brate cu grija. Avea atasat de el o ata lunga. Cine stie din ce maini zburase, cine stie cu ce vant s-a imprietenit el! Oare a fugit, sau a fost scapat din greseala? La asta m-am gandit tot drumul cat l-am dus spre casa. L-am ascuns sub geaca si-l tineam cu mainile cu grija, sa nu-l sifonez si mai tare. Mi-era teama ca undeva, o fetita poate plange dupa el si-l cauta disperata. A inceput sa ma mustre constiinta ca l-am luat din locul in care l-am gasit. Apoi, mi-am spus: ii refac aripile sifonate si apoi il duc înpoi. Sau sa pun afise prin oras "gasit zmeu de hartie".

Acasa, l-am pus pe un dulap si m-am uitat mult la el, ca la o piesa de muzeu. Pasare, jucarie, inventie ghidusa mai era! De mainile caruii amator facute? Ma tot intrebam eu. L-am pus langa pescarusul meu si m-am dus sa caut cate ceva cu care sa-l bandajez. Nu stiam nimic de zmee. Cum functioneaza, cum se confectioneaza. Mult timp l-am privit, pe toate partile. Ciudata aratare! Hartia era fina, avea miros de om, zmeul meu avea ochi de om, il priveam entuziasmata si ma gandeam ca este un om in miniatura, cu casa, cu masa, cu stapan, cu scalv, cu vise, sperante si realizari, cu defecte. Iar defectul lui era azi, unul fizic, caci se ratacise prin lumea mea. Cum sa-l iert? cum sa-l ajut? Dupa cateva zile de priviri insistente catre omul-zmeu m-am hotarat sa-l pastrez. Intr-o zi, a aparut o fetita pe care o cunosteam si m-a intrebat de zmeu. Era al ei. Se saturase de el si-l lasase sa zboare. Acum, il vroia inapoi, ii era dor de el, il iubea. I l-am dat fara sa ma opun. De ce nu vorbeste, ca sa aleaga si sa spuna cu cine vrea sa stea? Ce lectie friguroasa, de la iarna asta! Acum stiu ca nu e voie sa iau bunul altcuiva pentru a fiu eu implinita. Ci trebuie sa imi confectionez singura zmeul meu. Si nu e voie sa ma indragostesc de oamenii care sunt, intr-un fel sau altul... deja "luati".

Business pe Timp de Criza

E criza. O auzim zilnic la televizor, la radio si o citim de mai bine de 3 ani in presa scrisa. Pai daca tot e criza, mi-am spus eu, de ce nu as incepe o afacere? Ce alt moment mai bun sa gasesti preturi scazute la producatori, spatii de inchiriat la pret redus sau mana de lucru mai ieftina datorita situatiei dificile? Zis si facut. Am evaluat resursele financiare de care dispuneam, m-am consultat cu prietenii apropiati care se mai aventurasera la randul lor in proiecte personale, si am decis sa plec la drum cu o idee de business relativ cuminte. Am infiintat propria firma de organizat petreceri pentru copii. Mi s-a parut o investitie sigura din mai multe motive: parintii vor investi intotdeauna in bucuria copiilor, personalul firmei lucreaza pe proiect si astfel nu necesita alocarea de salarii lunare fixe, resursele necesare functionarii sunt minime si astfel usor de furnizat, iar programul se desfasoara indeosebi in weekend. Singurul inconvenient era numarul destul de mare de firme de profil existente pe piata in acest moment. Acesta nu m-a impiedicat totusi sa imi pun ideea in practica. 

 

A fost usor sa gasesc un sediu si sa stabilesc strategia comerciala. Partea mai dificila a fost indeplinirea tuturor cerintelor juridice pentru a asigura functionarea legala a firmei. Abia apoi am putut trece la formarea unei baze de date cu potentiali colaboratori. Am reusit sa recrutez, intr-o singura saptamana, 236 de clowni, ursitoare, printese si magicieni. Cea mai draguta parte a fost alegerea ursitoarelor, am fost placut surprinsa de multe fete tinere cu studii de calitate si frumoase ca niste adevarate zane. Acum imi mai ramane o ultima etapa destul de complicata: formarea unei baze de date de clienti. Am reusit sa obtin cateva contracte pana la sfarsitul lunii, ursitoarele fiind din ce in ce mai solicitate la botezuri si taieri de mot. Cred cu tarie ca acest context economic dificil poate fi transformat in avantaj de oamenii cu initiativa care isi doresc sa puna in practica ideea lor de business. Nu putem avea garantia unui succes imediat dar putem beneficia de linistea celui care a incercat totul ca sa ii fie mai bine.